Gardian român într-o puşcărie spaniolă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
A plecat de acasa, din Ploiesti, pentru doar trei luni, intr-o calatorie in necunoscut, pentru care avea bilet dus-intors. Insă raspunsurile pe care Cristian Bunea le-a primit aici, la Barcelona, in inima Cataluniei, pe când avea 25 de ani, l-au convins să lase în urmă viaoea trăită în oraşul “aurului negru” şi să o ia de la capăt printre străini. Cu tenacitate, ploieşteanul şi-a desenat o nouă soartă şi a reuşit să obţină ceea ce un imigrant abia dacă visează: un post în Ministerul spaniol al Justiţiei.
“În România lucram la cadastru şi nu-mi mergea rău deloc. Am fugit din cauza mediului de la noi, în care nu m-am regăsit nici o clipă. Auzisem că în Spania ar putea fi ceva de lucru şi, cu gândul la mai bine, mi-am anunţat sora şi tatăl că plec în prospecţie, nu neapărat cu gândul să rămân. Dar ce am găsit aici m-a convins… Nici nu mi-am dat seama când au trecut alea trei luni”, îmi face Cristi introducerea în povestea vieţii lui, ale cărei prime file au fost rescrise în ianuarie 2004.
De cum a pus piciorul pe pământ catalan, Cristi nu a stat cu mâinile în sân şi, drept răsplată, după ceva mai mult de o lună, şi-a câştigat primul salariu în euro, ca muncitor într-o fabrică de duşuri din aluminiu. Cei 11 ani de limbă spaniolă “tociţi” într-o Românie lăsată amanet trecutului l-au agăţat pe tânărul muncitor de o lume în care traducerile i-au completat câştigurile obţinute cu trudă la fabrică, dar l-au şi făcut să înţeleagă că are şansa să urce o treaptă pe scara socială.
"O să stau aproape de infractori periculoşi"
“Când am venit aici, ştiam foarte bine spaniola, dar tot am studiat până nu am mai putut ca să obţin ce mi-am dorit de la viaţă. Am învăţat şi limba catalană, total diferită de limba spaniolă, care este vorbită în toate instituţiile de stat ca a două limbă oficială, şi m-am pus cu burta pe manualele de administraţie publică. Am avut profesor particular, care m-a sărăcit, m-a uscat de bani. Dar a meritat fiecare cent din cei 45 de euro plătiţi pe ora de meditaţii. ţinta mea era să prind un post guvernamental, la stat, şi nici un sacrificiu nu era prea mare”, spune bărbatul care, încet-încet, şi-a clădit în Spania o carieră de invidiat.
Cu 290.000 de euro a reuşit să-şi ia o casă, e adevărat, în rate, în Manresa, la 60 de kilometri de Barcelona, cu alţi 20.000 de euro şi-a cumpărat o maşină, dar lucrul cel mai important a fost acela că Bunea este singurul român care a reuşit, după o luptă acerbă cu 3.000 de candidaţi, aproape toţi catalani, să obţină, de pe poziţia 146, un post în Ministerul spaniol al Justiţiei.
“Am obţinut prin concurs un post care face parte din Administraţia Publică a Guvernului Cataloniei şi am dreptul să aleg între a lucra în închisoare, ca gardian, la escorte şi pază, sau în Administraţia Penitenciarelor, la un birou, la documente, ca înalt funcţionar. Am ales însă puşcăria, unde voi fi plătit cu 2.400 de euro pe lună, plus alte două salarii bonus pe an. Voi fi repartizat la închisoarea Lledoners, la câţiva paşi de casa mea. Urmează să fac antrenamente de autoapărare cu poliţişti, având în vedere că o să stau aproape de infractori foarte periculoşi. Şi soţia mea, Claudia, se pregăteşte să ajungă funcţionar în acelaşi sistem”, spune singurul român care va păzi hoţi într-o puşcărie spaniolă.
