Grebla lui Tariceanu

Aerieni, cu totul si cu totul aerieni, guvernantii nostri. Din nefericire, insa, nu stau acasa, ci, rupti de realitate, administreaza o tara. Apreciasem ca echilibrata declaratia de acum o saptamana a premierului Tariceanu, care cerea sa se reduca presiunile salariale ale sindicatelor, pentru ca Guvernul sa nu fie nevoit apoi sa ia cu doua maini ce a dat cu o mana. Recunosc, m-am pripit. Anuntandu-se, intre multe altele, o noua crestere a pretului gazelor, primul-ministru a zis la Iasi, fara sa roseasca barem, ca ‘nu exista  in Romania un val de scumpiri generalizat’. Pe ce lume-o fi traind?! De cata necunoastere poti da dovada – cand oamenii fac infarct citind lista de intretinere a locuintei sau raman blocati, daca se duc la cumparaturi – ca sa sustii ca economia merge bine, iar situatia e sub control? Premierul a mai scapat un porumbel.

Omitand sa spuna ca, pentru buget, scumpirile sunt profitabile – incasari mai mari inseamna taxe, deci venituri la buget  mai mari – a precizat ca, in marinimia lui, Guvernul va acorda ajutoare celor cu venitul sub 615 lei/persoana, spre a acoperi scumpirea gazelor. Ca si in cazul caldurii. In felul acesta, Guvernul ia nu cu o mana, nu cu doua, ci cu grebla banii din buzunarul celor care au nesansa ca, prin calificare si efort, sa aiba un salariu mai bun ori muncesc pe branci la doua slujbe. O politica idioata tinde sa egaleze veniturile majoritatii populatiei la pragul de jos, al saraciei generalizate. Nici prin cap nu-i trece premierului ca, spre a avea disponibilitati pentru cheltuieli sociale, sa reduca drastic risipa nerusinata de fonduri si privilegiile nemasurate de pe la Parlament, Guvern si alte cateva structuri. Populate cu personaje pentru care criza economica e doar pretext de sueta, neatingandu-le.

Urmărește-ne pe Google News