Igaş şi Vasile Lascăr

Instalându-l însă la MAI pe Igaş – un protejat fără expertiză, nerecunoscut de sistem, al finului prezidenţial, penalul Gheorghe Falcă – Băsescu n-a făcut decât să adâncească procesul de şubrezire a unui guvern şi aşa incompetent. Abia cârpit prin însăilarea altor petice ministeriale. De astă dată, cu posibile implicaţii grave, atât externe, cât şi interne. Pe ultima sută de metri a procesului de acceptare în Spaţiul Schengen – importante cancelarii occidentale căutând “gleznele” României – Igaş e un ilustru necunoscut, fără autoritate, fără relaţii. În zona Administraţiei, preia portofoliul în preajma unei ierni cumplite (costul încălzirii, falimentul primăriilor, veniturile funcţionarilor, concedierile etc.). Iar în domeniul ordinii publice se va confrunta cu ostilizarea corpului poliţienesc.

Traian Igaş s-a pripit, lăsându-se tentat de a fi în vârful unui minister uriaş, cu 150 de mii de oameni deja întărâtaţi. Probabil – cu o echipă numită pe criterii preponderent politice, ba şi cu colaboratori compromişi sau controversaţi – va fi doar o curea de transmisie a ordinelor de la Cotroceni, riscând să se şi compromită politic şi profesional. Nu pot să nu-mi aduc aminte – tot vorbea Băsescu despre predecesori – că, acum mai bine de un secol, portofoliul Internelor a fost deţinut de Vasile Lascăr. Cel care, declarând la instalare că “vrea să facă din administraţie cea mai înaltă magistratură a ţării”, a impus în 1903 prima lege organică a Poliţiei Române. Care avea între principalele principii “stabilitatea organelor de poliţie şi scoaterea lor în afara luptei politice”. Dar asta-i istorie. Acum suntem în 2010.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro