In preajma Sarbatorilor, ca sa reziste ispitei, „Alcoolicii anonimi” au marit numarul de sedinte

Ca sa nu cada iar in ispita, mai ales acum, cand vin Sarbatorile si tentatiile se inmultesc, membrii Grupului Alcoolicilor Anonimi se inghesuie la sedintele de terapie, organizate de trei ori pe saptamana, in modestul lor sediu.
Pavilionul 17, Spitalul Alexandru Obregia. Cobor intr-un subsol plin de tevi prin care se aude constant traseul zgomotos al apei. La o masa lunga, stau asezati de o parte si de alta vreo 30 de barbati de toate varstele, cu figuri devastate de bautura si ma privesc cu interes, printr-o „cortina” de fum, caci nu fac parte din grupul femeilor care le frecventeaza grupul. De altfel, orice figura necunoscuta este privita cu rezerva, pentru ca spovedania trebuie facuta intre oameni de incredere. Unul din membrii vechi ai grupului imi explica obiceiurile casei, asa ca sunt obligata sa fiu observator de la distanta. Un barbat slab si cu ochii rosii povesteste amanuntele ultimelor zile, din care reiese ca a trecut cu bine peste tentatii. Altul, mai nou, isi aminteste cum in perioada de criza incepuse sa dea meditatii numai sa-si asigure banii de bautura. Dintr-un profesor de elita a ajuns un nimic. Vorbeste cu multumirea celui care se vede inteles de oameni trecuti prin aceleasi dureri, fara rusine sau retineri. Mai mult ca oricand, are nevoie de ajutor, caci luna decembrie este plina de ocazii de recidiva. Adrian, un tanar alcoolic spune ca indepartarea de viciu devine tot mai anevoiasa atunci cand in jur lumea chefuieste si te indeamna sa fii pe aceeasi frecventa, caci, deh, o data pe an este Craciunul si nu face sa ratezi bucuria de a da peste gat o tarie. Dar ei nu stiu ca au in fata un alcoolic, care isi ascunde viciul de teama sa nu fie marginalizat, si care se lupta sa reziste tentatiei, in fiecare zi, in fiecare minut. Caci doctorii spun ca alcoolismul este o boala incurabila, iar tot ce poti sa faci e sa amani cat mai mult momentul in care vei „pica” din nou. Adrian a ajuns in faza de abstinenta, si imi spune ca acum se numeste „alcoolic ciclic”, pentru ca dorinta de a o face lata il apuca din cand in cand. Totul e sa aiba o activitate. Era foarte tanar cand a inceput sa bea si a reusit in scurt timp sa-si distruga familia, sa-si piarda casa, sa se instraineze de toti. Acum, cand priveste in urma, poate sa spuna ca n-a avut un motiv prea serios ca sa cada in patima bauturii. „Daca ii intrebi pe toti betivii, fiecare iti vine cu o justificare convingatoare, dar nu in toate cazurile pot fi crezuti. Totusi, este de admirat ca oamenii astia vin din toate colturile Bucurestiului aici, sa se spovedeasca. Avem 12 pasi care trebuie trecuti pentru a fi vindecat. Primul si cel mai important e sa recunosti ca esti alcoolic. Din pacate, cei care sunt aici si-au pierdut familiile, casa, le e foarte greu sa-si revina fara un ajutor. De aceea schimbam telefoanele intre noi si cand unul este pe punctul de a o lua de la capat suna un prieten si i se destainuie”, ne spune Adrian. In incaperea ingusta, alcoolicii inca mai discuta despre importanta credintei in Dumnezeu, despre prietenie si izbavire. Toti sunt de acord ca ar iesi mai repede din criza daca ar avea un suflet apropiat langa ei.
„80% din alcoolici sunt niste timizi, se poarta ca niste fete batrane intr-o relatie cu o femeie, adica intorc pe toate fetele o prietenie pana nu se mai aleg cu nimic. Pentru noi orice esec sentimental este inmultit cu zece”, este de parere Adrian.
Tigarile au fost stinse, iar alcoolicii pleaca cu moralul ridicat. Provizoriu. Desi in cazul lor zicala „Orice invat are si dezvat” este greu de aplicat, spera sa depaseasca singuratatea chinuitoare care ii asteapta.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE