In sfarsit, un ministru

Nominalizarea Noricai Nicolai pentru portofoliul justitiei e, poate, cel mai bun act managerial, din ultimul an, al premierului Tariceanu. Chiar daca nu l-a facut din toata inima, ci presat de ceilalti lideri PNL. A avut solutia la indemana inca de la inceputul guvernarii sale, dar, vorba inteleptului, cel mai mare intuneric e sub piciorul lampii.
Dupa trei ani de brambureala, insa, justitia romana, ajunsa la sub 20% credibilitate, nu-si mai putea permite sa coboare si mai jos. Mai ales ca, din cauza ei, planeaza asupra tarii o clauza de salvgardare, ceea ce ar insemna nerecunoasterea in UE a hotararilor judecatoresti din Romania. Norica Nicolai isi asuma o lucrare in care-si joaca prestigiul profesional, politic si moral. Are putin timp, doar vreun an, spre a incerca sa repare ce-au stricat predecesorii sai. In primul rand sa rupa puntile pe care politica, fie dinspre Cotroceni, fie dinspre Victoria, se insinueaza in justitie. N-o va putea face fara a se alia cu un CSM cu care ultimii doi ministri n-au avut relatii bune.
Va trebui, de urgenta, desi fisa postului ii lasa putin spatiu de manevra, sa se implice in detasarea neta a DNA, a Parchetului, in general, de rafuielile politice, readucandu-l la menirea sa, o autentica si nu mimata lupta anticoruptie. Celeritatea proceselor, respectul pentru justitiabili sunt inca promisiuni vane ale fostilor ministri, dupa cum demersurile pentru uniformizarea practicii judiciare treneaza. Dar cea mai grea provocare pentru Norica Nicolai va fi in zona legislativa. Unde are de asigurat, in fine, cel putin un Cod de procedura penala, dar si de avizat, cu parcimonie si real profesionalism, proiectele de lege, de ordonante si de hotarari de Guvern. Va izbuti in aceasta laborioasa intreprindere? Da, daca va fi sprijinita.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE