‘Inainte si-napoi’

”Eu, tu si toti cei pe care ii stim” a luat la Cannes, anul trecut, premiul de debut – Camera dOr; scenariul si regia sunt semnate de o femeie, Miranda July, tot ea joaca si rolul principal, iar ”Eu, tu si toti cei pe care ii stim” se misca in spatiu – de la ”eu” la ”tu” si de la ”eu si tu” la ”toti cei pe care ii stim” – ca si cum ar fi vorba de telefonul fara fir…

Exista si telefoane in filmul Mirandei July, dar inca si mai multe mesaje pe Internet. Oamenii – mari si mici – simt nevoia sa comunice, numai ca a devenit – iata – mai simplu sa vorbesti la telefon sau sa scrii un e-mail sau sa conversezi pe messenger decat sa te-ntalnesti, fata-n fata, cu cineva. Pana la un punct, Miranda July ar putea fi vazuta ca “un Woody Allen cu fusta”: fragila, nesigura, prada nevrozelor sale urbane, fidela aceluiasi univers pe care-l cunoaste bine, unui cinematograf al dramelor infinitezimale si al comediei fundamentale care e viata. O eroina cehoviana ratacita in epoca Mac-ului. E precum Miranda – din “Furtuna” lui Shakespeare – lasata de capul ei, fara un parinte – Prospero – care sa o indrume, sa-i reteze avanturile mirate, sa o intoarca din visare. “O, mandra lume noua!”, pare sa rosteasca, la tot pasul, “noua” Miranda (numita, in film, Christine) simtind, pe pielea ei, cat de “mandra” e aceasta lume; atat de mandra incat i se intampla adesea sa nici n-o bage in seama pe Miranda/ Christine… Miranda July nu pare sa aiba nimic cinic in alcatuirea ei. Candoarea ei nu este jucata; tristetile ei nu-s “intelectualiste”.

Poate, daca ar fi impins-o un pic mai mult inspre “spleen”/ stresul metropolitan, sic si sofisticat, Christine a ei n-ar fi fost decat (inca) o Annie Hall – zapacita eroina a lui Woody Allen. Asa cum e-n film, Christine/ Miranda e “prinsa” la timp: inainte si-napoi, ca un yoyo moale, lenes si lent, personajul ei se izbeste de lume si se retrage. Si, in scurtul rastimp in care atinge lumea, scoate afecte triste si efecte hilare.

Exista multe momente minunate in filmul Mirandei July. Preferatul meu: acela in care un pusti intra pe mess, “inainte si-napoi”… Poanta e colosala: vedeti filmul spre a va convinge!

Alex Leo Serban – critic de film

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE