Anul trecut, Alecsandru Crăciun a câștigat concursul național Mecanicul Anului, după patru participări și trei finale. Lucrează de patru ani exclusiv cu mașinile Ferrari, dar în finală a avut în față un model Citroën C3 pe care îl mai văzuse o singură dată în viață. Titlul s-a decis la departajarea tehnică, unde Alecsandru a urmat cel mai corect procesul de diagnoză și a ajuns cel mai aproape de cauza reală a defecțiunii: lipsa alimentării calculatorului de motor. Premiul a fost chiar Citroënul C3 din finală.
Cuprins:
Pe 31 octombrie, concursul Mecanicul Anului își caută un nou câștigător. Finala ediției 2026 are loc la Palatul Parlamentului, iar câștigătorul secțiunii Diagnoză va pleca acasă cu un Renault Clio nou, după ce va trebui mai întâi să-l repare live, contra-cronometru. Înscrierile sunt deschise până pe 15 octombrie și nu sunt rezervate doar profesioniștilor: orice pasionat de mecanică în vârstă de peste 18 ani poate participa. Primul pas în concurs e rezolvarea unui test online pe site-ul oficial, www.mecaniculanului.ro.
Câștigătorul ediției 2025, Alecsandru Crăciun, a povestit pentru Libertatea nu doar cum a reușit să fie cel mai bun, ci și ce a însemnat pentru cariera lui această victorie.
Libertatea: Lucrezi deja la Ferrari, o poziție de invidiat. Ce mai aveai de demonstrat când ai intrat în Mecanicul Anului?
Alecsandru Crăciun: În primul rând, am vrut să-mi demonstrez mie că am ce-mi trebuie. Prima dată am participat acum patru ani, aproape din greșeală. Mi-a apărut concursul în feed, mi s-a părut super-șmecher și am zis: „Ia să încerc și eu, să văd cam cât de bun sunt”. M-am înscris mai mult din curiozitate și am ajuns până în finală. După aceea am prins microbul. Când am văzut că se poate, nu m-am mai lăsat. Am participat de patru ori până să câștig.
Libertatea: Ce ți s-a părut cel mai greu în finala pe care ai câștigat-o?
Faptul că nu eram familiarizat deloc cu mașina și cu schemele ei electrice. Nu mai lucrasem niciodată pe un Citroën C3. Pe marcă mai lucrasem o singură dată, la prima mea finală de la Mecanicul Anului, când am pierdut
Libertatea: Cât de diferită este diagnoza într-o reprezentanță Ferrari, față de cea dintr-un service multimarcă obișnuit?
Pentru mine, faptul că am acces la toată documentația și la informație este un avantaj. Și mai este ceva. Nu neapărat pentru că vorbim despre Ferrari, ci pentru că, atunci când lucrezi doar pe un singur brand, ajungi să-l cunoști foarte, foarte bine. Asta îți poate face munca mai ușoară. Eu îi apreciez foarte mult pe băieții care lucrează în service-uri multimarcă. Ei se lovesc permanent de mașini și situații noi.
Libertatea: Un Ferrari e mai complicat de reparat și din punctul de vedere al accesului la componente?
Da, 100%. Totul este foarte compact. Pentru distribuția maselor, pentru aerodinamică, orice locșor este întrebuințat. Este o mașină la care primează performanța. Am lucrat înainte și în proiectare și știu cum se gândesc lucrurile. În mod normal, un vehicul de serie este proiectat și pentru a putea fi asamblat cât mai rapid în fabrică. Accesul ulterior al mecanicului la anumite componente nu e neapărat principalul criteriu de proiectare. Și la Ferrari e și mai greu, din cauza soluțiilor tehnice, a complexității sistemelor și a felului în care sunt construite mașinile pentru a avea centrul de greutate cât mai jos și pentru a fi cât mai performante.
Libertatea: Există defecte la mașini de sute de mii de euro care pornesc de la aceleași lucruri ca la o mașină obișnuită?
Da. Cea mai comună problemă la mașinile cu care lucrez sunt bateriile descărcate. Ține foarte mult de modul de utilizare. Sunt mașini care sunt folosite o dată pe săptămână sau chiar o dată pe lună.
Libertatea: Care a fost cea mai dificilă problemă pe care ai avut-o de rezolvat?
Am avut recent o mașină care stătuse foarte mult timp, în jur de două luni. Un bolid din 2025, în valoare de aproximativ 300.000 de euro. Era descărcat complet. Clientul si serviciul de asistenta au încercat pornirea, dar n-a mai mers. După aproximativ o lună de investigații și căutări, am reușit să o pornim. Avea trei calculatoare afectate. Și vorbim despre o mașină cu aproximativ 60 de calculatoare. Eu bănuiesc că, atunci când s-a încercat alimentarea pentru pornire, s-a inversat polaritatea. A fost destul de complicat, pentru că mașina nu comunica cu niciun tester și toate măsuratorile electrice nu indicau o problema.
Libertatea: Care e cea mai frecventă idee greșită a șoferilor despre diagnoza auto?
„Pui testerul și în două minute ți-a spus ce are mașina. De ce costă atât constatarea?” Nu funcționează așa. De cele mai multe ori, testerul doar te ghidează, nu îți oferă soluția directă. Dar măcar ai un punct de plecare.
Libertatea: Crezi că AI-ul te va înlocui?
Nu sunt 100% convins. Există deja automatizare pe partea de diagnosticare, mai exact de diagnosticare ghidată. În baza unui cod de defect, urmezi anumiți pași ca să găsești cauza-rădăcină. Partea aceasta se va dezvolta mult, pe măsură ce baza de date a inteligenței artificiale va deveni mai bogată. Tehnicianul va petrece mai puțin timp căutând informații și mai mult timp verificând și reparând problemele.
Libertatea: Ce s-a schimbat în viața ta, după ce ai câștigat concursul?
Am apărut în presă, la radio și la TV. M-au felicitat și clienți care aflaseră din social media. Am fost felicitat și de cei de la Ferrari. Au aflat pe căi neoficiale.
Libertatea: Și în viața personală?
Am devenit tată. Am o fetiță superbă de 8 luni și jumătate, o cheamă Victoria. Când am participat la concurs, soția mea era deja însărcinată. Când am câștigat, am spus că dedic această victorie... Victoriei.
Câștigătorul marelui trofeu nu mai poate participa din nou la Mecanicul Anului. Alecsandru spune însă că ar repeta experiența fără ezitare. Mecanicul Anului are deja o tradiție de 15 ani. Din 2011 până azi, peste 25.000 de concurenți au răspuns provocării Auto Total și s-au bătut să arate tot ce pot în materie de tehnică auto. Concursul are trei mari secțiuni: MECANICĂ, DIAGNOZĂ și VOPSITORIE.
Câștigătorul categoriei DIAGNOZĂ, secțiune care dă marele titlu și trofeul competiției, pleacă acasă cu un Renault Clio nou-nouț, pe care trebuie să-l repare contra-cronometru, live, pe scenă. E momentul-semnătură al concursului, care ridică de fiecare dată publicul în picioare. Laureații celorlalte două secțiuni sunt recompensați cu premii în valoare de câte 2000 de euro. Anul acesta, partenerii principali ai concursului sunt Bosch, Castrol și Mann-Filter.
Libertatea: Ai mai intra în concurs acum, știind exact ce presupune?
Da, aș mai intra. A fost greu, dar chiar vreau să fac, de probă, testul online preliminar de anul acesta, chiar dacă, potrivit regulamentului, nu mai pot participa în concurs. Sunt doar curios să văd cum mă descurc. E o experiență super faină. Adrenalina de la pupitre, chiar mi-a plăcut foarte mult.
Libertatea: Ce i-ai spune celui care va intra anul acesta în finala de diagnoză și va încerca să-ți ia locul?
Să încerce să-și stăpânească emoțiile. Eu am avut emoții, chiar dacă era deja a treia oară când ajungeam pe scenă. Trebuie să te concentrezi și să încerci să faci abstracție de tot ce e în jur: camere, lumini, public.... Să faci ceea ce faci de obicei. Presiunea publicului e un factor destul de important. Când ești în mediul tău obișnuit de lucru, normal că te desfășori altfel.
În viața de zi cu zi, omul care repară Ferrari nu conduce însă un Ferrari.
Libertatea: Conduci un Alfa Romeo și ești fan al mărcii. Ce îți place atât de mult la ea?
Totul. Cum se conduce, faptul că este un brand istoric, designul... În ciuda impresiilor generale, cu o întreținere corespunzătoare, este o mașină fiabilă. Am avut ceva probleme pe la suspensie, dar are deja un rulaj considerabil, așa că nu mă deranjează.