Iohannis nu vrea să audă asta! Atac dur la președintele României!

„De ce nu mai râde nimeni la 100 de zile cu Iohannis la Cotroceni?
Iohannis se simte bine la Cotroceni de 100 de zile. România se simte din ce în ce mai rău însă cu un președinte figurant care a transformat mandatul într-un soi de pontificat misterios, întrerupt în sacralitatea sa doar de câte o bulă iohannică emisă pe Facebook, și aceea din când în când. Iohannis cere credință oarbă în sine și pe ea se și bazează. Vinovați sunt cei care cer dovezi.
Ce s-a întâmplat remarcabil în cele 100 de zile de când Iohannis și-a luat țara înapoi? Numărul fanilor pe Facebook a crescut la un milion și jumătate. Senzațional, dar Inna, Akcent, Smiley și Connect-R au mai mulți, așa încât nu știu dacă mandatul lui Iohannis poate rămâne în istorie doar pe această bază.
O altă caracteristică a pontificatului iohannic este că sunt respinse legile care nu convin. Legea prin care Avram Iancu e declarat Erou al Națiunii Române a fost doar un început, deși ea era depusă în Parlament de lideri liberali. Să vedem dacă PNL mai are curajul să o susțină și să i-o retrimită suveranului pontif după ce acesta a dat semnalul că nu înghite istoria românilor. A urmat respingerea Codului Silvic, o măsură cu impact major care a născut întrebări referitoare la prietenia președintelui cu un consul austriac și cu privire la firma austriacă de mare succes din România care taie arborii seculari din Munții Retezat și-i transformă în butuci de șemineu pentru supermarketurile din Austria. Totul rămâne fără ecou însă, pentru că, de când Cotroceniul a devenit Vatican, nimic nu răzbate de dincolo de zidurile fortăreței sacrosante.
Ce știm sigur despre pontifex maximus Iohannis la 100 de zile de mandat este că nu dă explicații muritorilor de rând. Credința pe care o pretinde președintele este de tip medieval: crezi ori nu crezi, alte explicații nu se livrează. Cu atât mai puțin dovezi. Sau poate că nu modelul pontifical îl caută președintele, ci pe cel regal, dar absolutist. Monarhul de la Cotroceni este deasupra vieții mărunte a românilor și nu se coboară până la a vedea ce se întâmplă cu țara. Dacă ceva merge rău, și totul merge rău, vinovați sunt alții. Ca un alt împărat al Japoniei, Iohannis poate fi văzut foarte rar și numai cu ocazii ceremoniale, fără contact cu plebea ignorantă și măruntă care nu poate înțelege energiile eterate care emană de la Cotroceni și fără a fi confruntat cu întrebările ignobile ale presei care nu-l venerează. O presă, cum s-ar spune, păgână, prin raport cu credința în Iohannis.
În acest sens, Iohannis reprezintă un fel de copie mic-burgheză a monarhiei de care, am văzut, se simte atașat, probabil în încercarea de a o imita. E greu să atingi însă noblețea naturală atunci când arunci cu paltoanele. Rafinamentul, fie el aristocratic sau nu, este o cucerire lăuntrică înainte de a fi una socială. Impostura e jenantă. Românii mai au însă timp să se convingă dacă Iohannis se vrea suveran pontif, monarh, sau amândouă, în următorii patru ani și mai bine în care cetățenii vor fi obligați să încerce să deceleze misterul care înconjoară Palatul Cotroceni. Îmi permit să fac o previziune dureroasă, aceeași pe care am făcut-o încă dinainte de alegeri, aceea că nu e niciun mister la mijloc și că „împăratul e gol”. Acesta este motivul pentru care se ascunde…
Ca o concluzie amară, românilor le-a pierit și umorul în cele 100 de zile. Și președinții anteriori erau la fel de străini de interesele poporului român, dar, tocmai din acest motiv, românii își găseau refugiul în bancuri și în ironie. Ce glume bune se făceau despre Iliescu, Constantinescu sau Băsescu… De Iohannis nu poți nici măcar să râzi, îți îngheață umorul în vine. În felul acesta, românilor li s-a luat și ultimul refugiu care i-a însoțit în vremurile grele: hazul de necaz. Să vedem cui îi dă mâna să râdă de suveranul pontif!
P.S. Pentru ca tabloul să fie complet, merită specificat că una din marile realizări ale pontificatului lui Iohannis este coabitarea fericită cu Guvernul lui Ponta şi cu penalii de peste tot. Această coabitare PNL-PSD-Iohannis-Ponta i-a scăpat de justiţie pe Vosganian (PNL) şi pe Borbely (UDMR) şi de arestare pe Dan Şova (PSD). Să nu mai spunem că nu şi-au luat ţara înapoi!”,spune liderul Partidului România Unită.
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE