Jean Constantin rupe tacerea

Constantin Cornel Jean. Cei mai multi dintre noi il stim drept Jean Constantin, desi primul e numele sau de familie. „Eroii” sai, Gica Hau-Hau, rolul cu care a debutat in cinematografie in 1965, Parpanghel, din „Haiducii lui Saptecai”, Limba, din seria cu comisarul Moldovan, Patraulea, din filmele cu Brigada Diverse sau Ismail, din „Toate panzele sus”, fac si azi sali pline, desi generatiile de fani s-au schimbat. Actorul care a jucat in peste 60 de filme si care va implini peste trei saptamani 73 de ani nu a urmat niciodata cursurile vreunei facultati de specialitate. A fost mai mereu reticent in a acorda interviuri. Pentru Libertatea a facut o exceptie.
Libertatea: Cand v-ati descoperit talentul actoricesc?
Jean Constantin: Nu cred ca exista o data anume. Imi amintesc ca jucam inca din liceu. Apoi, in armata, am facut parte dintr-o brigada, care, fara modestie, era vestita in randul trupelor de graniceri, eu fiind militar in termen in regimentul 9 de la Drobeta Turnu Severin care asigura paza frontierei in vestul tarii. Cei care m-au lansat pe marele ecran sunt Eugen Barbu si regizorul Iulian Mihu. M-au vazut pe scena Teatrului Marinei Militare din Constanta si mi-au propus sa joc in filme. Si asa a inceput totul.
Ati avut actori in familie?
Nu. Cred ca talentul l-am mostenit de la mama mea, o grecoaica pe nume Caliopis, care a avut o mare influenta asupra mea. Iar altii au spus, mai tarziu, ca si fizionomia m-a ajutat mult.
Grecoaica spuneti? Pai atunci cum de toata lumea va stie drept tigan?
Asta-i alta poveste. Nu sunt tigan. Si spun asta cu riscul de a-i scandaliza pe cei de la Partida Rromilor sau de la alte comunitati de gen. Mama a fost grecoaica, iar tata roman. Insa rolurile incredintate, cele mai multe de tigan, escroc, sarlatan, pitoresti ca sa le spun asa, mi-au atras o anume faima. Mi-am vazut de treaba si n-am considerat ca trebuie sa fac caz de chestia cu asa-zisa mea apartenenta la comunitatea rromilor.
De ce nu v-ati stabilit la Bucuresti?
Si sa las Constanta mea?! Dar ce, ma credeti nebun? Aici mi-am trait viata, aici am jucat teatru, aici ma simt eu cel mai bine. Sigur, am calatorit enorm. Numai de cate ori am facut naveta Bucuresti – Constanta si invers. Dormeam in tren ca intr-un sicriu, de oboseala.
Casatorit? Aveti copii?
Da, de 20 de ani. Copiii insa nu am. Asta e.
Ati fost un barbat cuceritor?
A, nu! Mi-am vazut si aici de treaba mea. Si apoi nu uitati ca erau alte vremuri, alte mentalitati. Daca te-ai fi gandit pe-atunci la figuri la moda azi, desi nu prea vad cum, lumea din jur te-ar fi trimis repede la plimbare.
Ce faceti in vara asta? Mai jucati inca?
Nimic deosebit. Nu ma mai duc de mult la susele organizate in perioada estivala pe Litoral. In schimb, raspund pozitiv cererilor diaspora din Germania si Tel Aviv, ori de cate ori am ocazia. Vara, de cele mai multe ori cand raman in Constanta, prefer sa stau la plaja, ocazional, sau ies in larg cu barcuta personala, una dintre preferatele mele.

Urmărește-ne pe Google News