La zece ani de la criza refugiaților, Europa se confruntă cu un nou val migraționist
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La zece ani de la valul migrator fără precedent generat de războiul civil sirian și instabilitatea globală, migrația continuă să domine dezbaterile politice din Europa, relatează Euractiv.
Cuprins:
- Schimbarea atitudinii și întărirea frontierelor
- Principalele rute ale migranților spre Europa
- Tendințe recente și schimbări în profilul migranților
- Trecerile ilegale și cererile de azil: două povești paralele
- Schimbarea țărilor de origine și a destinațiilor preferate
- Întoarcerea refugiaților, după războiul din Siria
- Migrația, o temă politică permanentă în Europa
În 2015, peste un milion de oameni au ajuns pe continent în căutarea siguranței și a unui trai mai bun, marcând cea mai amplă mișcare de populație de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În acel an, declarația fostei cancelare germane Angela Merkel – „Wir schaffen das” („Putem reuși”) – a alimentat speranța că Europa va face față crizei. Însă entuziasmul a fost de scurtă durată.
Afluxul brusc de migranți a pus presiune pe sistemele de azil, a declanșat dispute culturale și a alimentat ascensiunea mișcărilor populiste, în special a partidelor de extremă dreapta, care și-au dublat reprezentarea în guvernele europene.
Schimbarea atitudinii și întărirea frontierelor
Pe fondul temerilor legate de securitate, al incertitudinii economice și al polarizării politice, guvernele care în 2015 își deschideau granițele au început să recurgă la garduri, patrule și acorduri offshore pentru a limita migrația.
Europa se confruntă acum cu întrebări recurente: s-a schimbat ceva cu adevărat din 2015? Revin cifrele la nivelurile unei crize sau aceasta este noua normalitate?
Principalele rute ale migranților spre Europa
Migrația spre Europa se desfășoară, în mod tradițional, pe cinci rute principale:
- Ruta vestică – prin Ceuta, Melilla și Spania continentală;
- Ruta centrală – către Italia și Malta;
- Ruta estică – prin Cipru, Grecia și Bulgaria;
- Ruta atlantică – către Insulele Canare;
- Ruta Balcanilor de Vest – prin Macedonia de Nord, Muntenegru și Serbia.
Cea mai puțin utilizată rămâne Ruta Frontierelor Estice, care se întinde pe aproximativ 6.000 kilometri de-a lungul flancului estic al UE.
În 2015, rutele Mediteranei de Est și ale Balcanilor de Vest au reprezentat 90% dintre trecerile frauduloase, dominate de sirieni, afgani și irakieni care evitau periculoasa rută Libia–Italia.
Tendințe recente și schimbări în profilul migranților
Deși riscurile au rămas ridicate, ruta Mediteranei Centrale continuă să fie una dintre principalele căi de intrare.
În 2025, aceasta a concentrat 38% din traversări, urmată de ruta estică – cu 28%. Totuși, profilul migranților s-a modificat: migranții din Bangladesh, Egipt și Afganistan reprezintă acum majoritatea celor care traversează frontierele, reflectând schimbările geopolitice și economice.
Trecerile ilegale și cererile de azil: două povești paralele
În 2015, Europa a înregistrat 1,8 milioane de treceri ilegale ale frontierei, un record absolut. Ulterior, închiderea granițelor și pandemia au redus semnificativ cifrele, dar acestea au crescut din nou, atingând 380.000 în 2023.
Până în septembrie 2025, s-au raportat 133.000 de traversări, cu 20% mai puține față de aceeași perioadă din 2024, menținând însă ritmul sezonier – vârfuri în perioadele calde.
Cererile de azil au urmat o traiectorie similară: de la un vârf de 1,3 milioane în 2015–2016, la mai puțin de jumătate în 2020, în timpul pandemiei.
În 2023, cifrele s-au apropiat din nou de nivelurile din perioada crizei, iar în prima jumătate a anului 2025 s-au înregistrat 399.000 de cereri – cu 23% mai puține față de 2024.
Schimbarea țărilor de origine și a destinațiilor preferate
În 2015, cei mai numeroși solicitanți de azil proveneau din Siria (50%), Eritreea (8%) și Irak (7%). Până la mijlocul anului 2025, afganii (20%), venezuelenii (19%) și somalezii (5%) au devenit grupurile dominante.
De asemenea, Germania, altădată destinația principală, a înregistrat o scădere de 40% a cererilor, fiind depășită de Franța și Spania.
Întoarcerea refugiaților, după războiul din Siria
Războiul civil sirian a fost principalul factor al migrației în ultimul deceniu. Represiunea din 2011 a trimis peste o jumătate de milion de sirieni în Europa, însă căderea Damascului în mâinile grupării Hay’at Tahrir al-Sham (HTS), în decembrie 2024, a schimbat tendința. Tot mai mulți sirieni își exprimă dorința de a reveni acasă.
Germania, cea mai mare gazdă de refugiați sirieni din UE, a anunțat că aceștia nu mai sunt eligibili pentru azil, actualul cancelar Friedrich Merz încurajând repatrierea voluntară pentru reconstrucția Siriei – o politică pe care alte state europene o analizează deja.
Cu toate acestea, sirienii și afganii – în special femeile afgane, recunoscute de Curtea de Justiție a UE ca grup persecutat sub regimul taliban – continuă să beneficieze de rate ridicate de protecție.
Migrația, o temă politică permanentă în Europa
Deși numărul migranților a scăzut, migrația rămâne un subiect central în politica europeană. Alegerile recente au adus în prim-plan cereri pentru frontiere mai stricte și deportări accelerate.
Agenția Uniunii Europene pentru Azil (EUAA) avertizează că scăderea actuală este una temporară, cauzată de factori conjuncturali, nu de o tendință stabilă. Restanțele în procesarea cererilor rămân ridicate, iar modificarea rutelor ar putea inversa rapid trendul descendent.
Odată cu intrarea în vigoare a Noului Pact privind Migrația și Azilul, prevăzută pentru mijlocul anului 2026, Uniunea Europeană se confruntă cu o dilemă: cum să găsească echilibrul între descurajare și solidaritate, păstrând în același timp unitatea celor 27 de state membre.
