Liber la cuvânt | Baki, kosovarul meu iubit!

Printr-o perversă propagandă sârbă, albanezii şi mai ales cei din Kosovo, sunt percepuţi în România drept nişte monştri. Brute kosovare care sug sângelenevinovaţilor. Istoria este însă alta. Sârbii invocă valoarea indiscutabilă a patrimoniului lor cultural din Kosovo: mânăstirile şi bisericile de la Pec (1250), Gracanica (1321), Decani (1327). În schimb, albanezii afirmă că au locuit acolo înainte de instalarea slavilor în Peninsula Balcanică şi, în orice caz, înaintea cuce-ririi regiunii Kosovo de către Serbia. Albanezii se consideră a fi urmaşi direcţi şi legitimi ai vechilor iliri,ce ocupau în Antichitate un vast teritoriu al Peninsulei Balcanice, înainte de venirea slavilor în această zonă. Mai pe româneşte, când au venit sârbii, ili-rii (albanezii) erau deja acolo! Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei este Baki Ymeri, un sensibil poet albanezo-ro-mân, dar şi un vaşnic apărător al kosovarilor. De câţiva ani publică împreună cu valorosul scriitor şi istoric Tiberius Puiu revista “Kosova”. Apărută prima oară la Constanţa în 1932! Cu un patosexcepţional, Baki Ymeri ţi-ar vorbi zile în şir despre stră- – moşii săi: “Orice ase-mănare cuHarghita şi Covasna este o prostie. Kosova este sora geamănă a Basarabiei, pricepeţi odată oameni buni!”. Cu siguranţă istoria, dacă nu a noastră, cel puţin a Albaniei, va nota undeva eforturi- le colosale ale lui Baki. Până atunci, ne împăr- tăşim din prietenia noastră, iar eu nu uit că Nicolae Iorga susţinea că “albanezii sunt veri buni cu românii”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro