Liber la cuvânt | Barbarie orientală

Eu înţeleg naţionalismul ca pe o competiţie, ca pe un imbold al neamului de a evolua. O provocare, o ambiţie voit nedescoperită de a arăta şi altora că putem. Şi noi ne naştem, vorba regretatului meu unchi, Lică, cu două mâini, două picioare şi un cap. Suntem egali, că doar alţii nu judecă cu două, trei creiere. Biologic, suntem la fel! Avem o istorie, o credinţă şi o cultură cu nimic inferioare Bătrânului Continent. Ce ne lipseşte?

Sunt profund proeuropean!

Nicidecum izolaţionist, tembel, adeptul unei societăţi în care, autarhici, să facem notă separată. Să devenim un trib marginal al Europei. Nişte ciumaţi, de dragul unor cretini de-a dreptul, care, dacă s-au născut în opinci sau tenişi prin Bacău, refuză pantofii de dragul „tradiţiei”. Poţi fi naţionalist şi în costum Armani!
Românii, printre care, evident, mă număr şi eu, nu mă exclud precum alţi isteţi, au privit dintotdeauna încântaţi spre Occident. Asta pentru că vedeau în Vest un model. Generaţii întregi de la 1848 încoace, vorba lui Caragiale, au admirat civilizaţia, valorile, modul de organizare, principiile sociale. Astăzi, preţuirea constă doar în bunăstare, în bani. Am uitat modelul! De aici şi dificultăţile integrării europene. Dacă nu ne schimbăm mentalitatea, vom rămâne doar nişte barbari orientali!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro