Liber la cuvânt | Prinţul Duda şi împăratul Paul

Am urmărit din 1990 evoluţia publică a prinţului Paul de România. Nu totdeauna cu plăcere, pentru că am avut senzaţia că este o armă republicană în mâna lui Ion Iliescu. Comunistul devenit monarhist de conjunctură, care în 1991 îl urmărea pe rege cu Miliţia, proaspăt botezată Poliţie. Ba ţin minte că la reînhumarea lui Carol al II-lea la Curtea de Argeş l-am numit într-un articol “decrepit” şi i-am descris zâmbetul drept al unui şacal. Cine nu greşeşte în viaţă? Soarta a făcut să mă întâlnesc cu prinţul Paul de România în studio la Robert Turcescu. Ne-am hârjonit noi un pic pe tema titlului nobilar, dar am ajuns la un consens. Oricum, Paul de România merită de o mie de ori mai mult – nici n-am grad de comparaţie – să fie prinţ decât Radu Duda. Duda, care are legătură cu Casa Regală cum am eu cu bărbieritul. Prinţul e un om extraordinar şi foarte bun cunoscător al istoriei, lucru care m-a impresionat. Un patriot autentic şi un om care, prin fundaţia sa, chiar face lucruri bune pentru România. Când se va scrie istoria adevărată, nu cea infestată de comunişti sau de monarhişti de duzină, se va putea spune că regele Carol al II-lea nu a abdicat niciodată, spre deosebire de Mihai I. Iar în 1950, şeful familiei Hohenzollern- Sigmaringen, prinţul Friedrich, îl considera pe Carol al IIlea rege! Vom vorbi de tablouri furate, de cei 250.000 de dolari ceruţi rentă anuală de la puterea comunistă de regele Mihai I ca să abdice. De bigamia lui Carol al II-lea, de recunoaşterea lui Mircea Carol, tatăl prinţului Paul…Oho, avem atâtea de scris! Până atunci îi cer scuze public prinţului! Faţă de Duda e împărat!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro