„Ma marit cu un barbat sanatos”

„Cati parteneri sexuali ai avut pana acum? Trebuie sa-i aduci incoace pentru ca ti-a iesit testul pozitiv si esti suspecta de HIV”. Asa a aflat Dana ca are SIDA. Avea 14 ani si cuvintele doctorului i-au ramas intiparite in minte ca si cum acesta i-ar fi scrijelit direct pe creier cu un cui incins. Ea facuse testul HIV din intamplare, pentru ca era internata in spital, racita fiind la plamanul stang. Cu aceasta ocazie si-a facut toate analizele. A sperat ca era o greseala, asa ca a repetat examenul, dar a iesit tot pozitiv. Nici acum nu stie sigur cum s-a infestat. Fusese si in spital, bolnava de plamani, avusese si o relatie cu un baiat pe care apoi nu a mai reusit sa-l gaseasca… „Stiam ca de SIDA se moare, dar habar n-aveam cum si cand. Am luat-o ca pe o boala oarecare, am zis ca viata mea trebuie sa continue. Le spuneam tuturor, de cum ii vedeam, ca sunt seropozitiv”, ne povesteste Dana. La doar un an dupa aceea, tanara sufera de o paralizie a partii drepte a corpului. O alta lovitura, care ar fi putut sa-i fie fatala. Tineretea Danei o ajuta sa treaca si peste acest necaz. Si nu numai atat. Dana isi sfideaza boala si se indragosteste nebuneste. „L-am cunoscut in spital. Era si el seropozitiv. Abia aflase si era daramat. L-am ajutat, ne-am casatorit si perioada aceea a fost cea mai frumoasa din viata mea. Parca invinsesem boala, asa ma simteam. Nu a durat insa decat trei ani, pentru ca el a murit. Nu a vrut sa lupte, iar eu ma invinuiesc si acum pentru ca nu am reusit sa-l conving sa ramana alaturi de mine”, ne spune tanara, privind pierduta undeva, in zare. Parintii nu i-au fost alaturi nici o secunda. I-au inchis usa in nas cand au aflat de boala ei si refuza s-o primesca acasa. O doare enorm si ii este permanent dor de „acasa”. De opt ani nu a vorbit cu familia decat la telefon. Acum Dana a hotarat ca trebuie sa incerce sa-i ajute pe cei care sufera de HIV. De aceea lucreaza ca voluntar la asociatia „Noi si ceilalti”, unde acorda consiliere oricarei persoane care ii cere ajutor. „Mor cate un pic de fiecare data cand un amic de-al meu vine si imi spune cum a fost dat afara de patron cand i-a spus ca are SIDA. Ma doare sufletul cand cineva vine plangand la mine pentru ca este respins de ceilalti. Pe mine nu ma deranjeaza cand lumea se poarta urat cu mine. Pentru mine nu conteaza. Altii insa sufera enorm”, sustine Dana. Pentru a nu fi niciodata dezamagita de cei din jur, ea si-a stabilit niste reguli foarte stricte de a fi: nu-si ascunde boala, nu-si pune dorinte, nu-si face nici un proiect. Nimic ce ar putea sa insemne ca „maine” devine obligatoriu.
Acum are un prieten, un baiat care, desi e sanatos, accepta riscul de a fi impreuna cu ea. Mai mult isi face planuri de viata alaturi de Dana. „Vrea sa ne casatorim, sa fim o familie. Nu are nici un fel de retineri fata de boala mea. Chiar si un copil spune ca vrea sa aiba cu mine, desi i-am explicat clar ca nici nu se pune problema si sa nu se mai gandeasca la asta”, incheie ferm Dana. Fata, care traieste dintr-un milion de lei pe luna, are totusi o dorinta. „La boala mea am nevoie de multe, dar as vrea sa pot manca bine, sa nu mai fiu nevoita sa rabd de foame asteptand pensia”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE