Mancarea inteligenta

Conform acestei idei, hrana noastra cea de toate zilele nu este numai un aport de calorii, vitamine etc. cat mai ales unul de informatie, adica are o anumita inteligenta. Prin gatire neadecvata, aceste informatii se pierd, o data cu distrugerea structurii intime a alimentului. Hrana se „tampeste”, iar organismul consumatorului nu mai are datele necesare pentru a se putea apara de stimuli externi agresivi. Cu alte cuvinte, problemele imunologice pe care le are acum specia umana sunt legate si de arta culinara.
„Ideea are origine americana si este abia la inceputuri. Totul a plecat de la necesitatea de intelege de ce anticorpii umani nu mai recunosc anumite informatii, lucru care declanseaza, printre altele, cancerul. Si in acest caz este vorba tot despre un minus de informatie a organismului. S-a observat ca in timp, un individ care mananca mult si variat, dar nu consuma si „hrana vie”, morcovi, mere, slanina etc. e mai putin rezistent la boli. Aceasta pentru ca ceea ce se numeste calitate nutritiva a alimentului nu e numai un aport de calorii, ci si unul de informatii. Iar viul trebuie sa se hraneasca cu viu. Cu cat structura intima a hranei este mai complexa, cu atat cantitatea de informatie pe care o inglobeaza consumatorul este mai mare. Iar acest transfer de informatii este realizat cel mai bine prin hrana vie, ale carei structuri intime complexe sunt purtatoarele informatiilor de care organismul nostru are nevoie. Nu putem asimila fierul, de pilda, decat in masura in care e inglobat in structuri complexe. Daca mancam fier ca atare nu asimilam nimic”, spune Gheorghe Mencinicopschi (foto), directorul Institutului de Chimie Alimentara Bucuresti.
Teoria, in formare, este parte a „curentul creationist stiintific”, in voga in lumea stiintifica occidentala, curent opus celui evolutionist. Ipoteza de baza este ca lumea este un continuu schimb de informatii, iar un organism viu, complex, contine mai multa „cunoastere” decat lumea nevie, simpla. Mai clar, o bucata de carne contine mai multe date despre lume decat o piatra. Cu informatia primita din hrana specia invata cum sa-si mentina sanatatea, cum trebuie sa reactioneze in diferite situatii limita, adica este pregatita pentru orice eventualitate. Iar la capitolul adaptabilitate se pare ca specia noastra sta foarte prost.
„Interventia asupra hranei, prepararea, arta culinara distrug o parte din informatia necesara organismului o data cu structurile intime ale alimentului si, chiar daca este buna la gust, o apropie informational de cea a lumii moarte. Cu cat alimentul este tinut mai mult timp la foc, cu atat este de mai slaba calitate. Este ca si cum ai manca pamant bun la gust. La o preparare mai putin agresiva, mare parte din structuri se pastreaza intacte. Testele de laborator, pe animale, ne-au aratat ca lipsa de „informatie” din hrana duce la moartea organismului”, este de parere Gheorghe Mencinicopschi. Cu alte cuvinte, mancarea noastra cea de toate zilele este cu atat mai inteligenta cu cat este mai cruda.
„Fenomenul de liza, de depolimerizare si de dezorganizare a structurilor intime ale alimentului, se produce in primul rand la interventia radiatiilor. De pilda ideea de a trata anumite produse cu radiatii gama slabe care sa le conserve mai bine este una daunatoare. Un cartof care a fost tratat cu radiatii pentru a nu-i mai creste muguri arata ca orice cartof, dar i-au fost distruse deja structurile intime si are calitati infinit mai proaste din punctul de vedere al conservarii informatiei decat cartoful netratat. La fel se intampla in cazul folosirii cuptorului cu microunde, care, printr-un transfer brutal de energie distruge apa moleculara din aliment. La fel carnea arsa prea tare, de pilda, isi pierde aproape total calitatile nutritive. Cel mai bine ar fi sa o consumam cruda, lucru care nu se poate insa. Laptele pasteurizat, care este steril, dar este mai putin bun decat „laptele sterilizat” la temperaturi mari intr-o perioada scurta de timp. Aceasta reteta ii menajeaza mai bine calitatile nutritive si informationale” .
Ar rezulta, una peste alta, ca dieta omului preistoric, care nu descoperise inca focul, era mai sanatoasa decat cea a omului modern. Dar, pentru ca nu ne putem apuca, deocamdata, sa mancam carne cruda fara sa o luam razna – tubul digestiv al omului s-a transformat demult – profesorul Mencinicopschi propune o alternare a dietei clasice cu una in care sa se consume cat mai multe fructe si legume crude. Dieta viitorului se studiaza deocamdata doar in laborator. Daca rezultatele vor arata ca trebuie sa renuntam la placerea de a manca elevat in favoarea sanatatii, este posibil ca intr-un viitor indefinit sa revenim la simplitatea culinara a carnivorelor.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE