Asupra lui Emil Boc - compromis şi profesional (prea frecvente suciri în citirea Constituţiei), şi ca premier (calcă din strachină în strachină) - nici nu merită să insistăm. Nu aude ce-i spune toată lumea: trebuia să fi pus bisturiul pe veniturile neruşinate ale beneficiarilor legilor speciale. Iar nu să se prevaleze exclusiv de exemplul acestora, lovind însă stupid în profesori, asistenţi şi cadre medico-sanitare, care abia de adună, prin cumulul pensie-leafă, 17-18 milioane lei vechi. Există, însă, în Guvern un ministru al muncii. Marian Sârbu se numeşte. N-a mişcat un deget, nu s-a opus aberaţiilor din OUG 230, ba se anunţă a fi un susţinător înverşunat şi al noii absurdităţi gândite de Boc, un proiect de lege copiat după ordonanţă. Fără să includă tocmai marii privilegiaţi - parlamentari, magistraţi, generali, aleşi locali, despre care Sârbu zice să se va ocupa... altă dată.
Pensionarilor, chiar în aceste zile, le-au fost întârziate pensiile pe ianuarie. Sârbu, cu o incredibilă nesimţire şi cu cinism, a invocat... sărbătorile şi încurcarea a nu ştiu ce hârtii. Dacă va continua aşa, PSD îl are ca pe o ghiulea legată de gleznă şi se poate deja gândi să-i retragă sprijinul politic: gafele şi slugărnicia sa pot costa electoral formaţiunea mai mult decât prostia (?) lui Gabriel Oprea.
P.S. Antal Arpad, fost deputat UDMR şi actual primar la Sfântu Gheorghe, cere eliminarea din Constituţie a sintagmei “stat naţional unitar” şi stabilirea limbii maghiare ca a doua limbă oficială în anumite zone. Pretenţia, clamată şi de noul senator UDMR Albert Almos, ar fi irealizabilă (Art. 152/1) în cazul revizuirii Constituţiei. Aşa că România ar rămâne “stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil” şi nici limba oficială nu poate face obiectul revizuirii. Culmea e, însă, că, în discursul de la Cotroceni, Mircea Geoană a vorbit despre “schimbarea” Constituţiei, deci una nouă, variantă în care orice e posibil. L-a luat gura pe dinainte?