Fostul președinte al Parlamentului European, Martin Schulz a fost principalul contracandidat al cancelarului Angela Merkel la alegerile parlamentare care au avut loc pe 24 septembrie în Germania.
Cuprins:
Liderul social-democraților germani, Schulz s-a întors în prim-planul politicii interne după mai mulți ani petrecuți la Bruxelles.
În vârstă de 61 de ani, Martin Schulz, social-democrat conservator, care vorbește șase limbi străine, se întoarce în politica germană după 23 de ani petrecuți în Parlamentul European. El a fost văzut ca cea mai bună variantă pe care a avut-o Partidul Social Democrat de a schimba destinul partidului, aflat într-o perioadă de decădere după pierderea multor membri și a unor performanțe electorale scăzute în ultimul deceniu.
Chiar dacă șansele lui de a o depăși pe Angela Merkel erau slabe, provocarea lui Schulz a fost aceea de a aduna voturile alegătorilor dezamăgiți de actuala clasă politică germană și limitarea voturilor care s-au dus spre partidul populist de dreapta, Alternative für Deutschland.
La nivel mondial Schulz este cunoscut în principal prin prizma perioadei pe care a petrecut-o în fruntea Parlamentului European, mandatul său a conincis cu votul pentru Brexit în marea Britanie, iar neamțul a fost unul dintre cei mai mari critici ai politicienilor britanici pe care i-a acuzat că nu au fost capabili să le explice englezilor avantajelor rămânerii în Uniunea Europeană.
În martie, anul acesta, a reprezentat însă o surpriză de proporții când a decis să revină în prim-planul politicii germane și a fost ales în unanimitate lider al social-democraților de stânga, obținând în acest fel statutul de principal adversar al Angelei Merkel la alegerile federale din 24 octombrie.
Politician carismatic, pe care experții îl văd ca fiind opusul Angelei Merkel, Schulz a avut o tinerețe tumultoasă, pe care însă nu încearcă să o ascundă, încercând să arate că oricine poate să treacă peste probleme și de care se folosește pentru a poza în ”politicianul poporului”.
În adolescență Marin Schulz, care era cel mai mic dintre cei 5 copii ai unui polițist din orășelul Würselen situat la nord de Aachen, a încercat să devină fotbalist profesionist. Părea să aibă talentul necesar, dar o accidentare gravă i-a pus capăt carierei și l-a împins într-o depresie pe care a încercat să o înece în alcool. A fost obligat să renunțe la școală și nu și-a dat examenele finale, un fel de bacalaureat, din cauza problemelor cu alcoolul.
După un an în care a fost șomer a reușit să își pună viața în ordine, și-a deschis o librărie împreună cu una dintre surorile sale și și-a clădit o imagine respectabilă în sânul micii comunități din care făcea parte. Reinventarea sa a încemnat șți intrarea în politică și după o perioadă scurtă de liberalism și-a găsit în cele din urmă locul în sânul Partidului Social Democrat.
La 31 de ani a devenit cel mai tânăr primar din Renania de Nord-Westfalia. Timp de 11 ani a condus destinele locuitorilor din Würselen, timp în care a ajuns să dețină funcții de conducere în cadrul filalei SPD din Achen și timp de 20 de ani a condus-o.
La milocul anilor 90 a considerat că este momentul să ducă lucrurile mai departe și a mers în Parlamentul European ca deputat în 1994. Acolo a constatat că are abilitățile necesare construirii unei rețelele și să a unor alianțe care l-a propulsat spre vârful politicii europene.
Unul dintre momentele cruciale ale carierei sale a fost conflictul pe care l-a avut cu premierul italian Silvio Berlusconi. Schulz a fost unul dintre puținii europeni care a îndrăznit să spună cu voce tare că afacerile media ale liderului de la Roma reprezentau un conflict de interese. Furios Berlusconi i-a spus că ar trebui să joace într-un film rolul unui conducător de lagăr de concentrare.
Dar în ciuda tulburărilor provocate de acest conflict, Schulz a devenit un nume important în politică și un reprezentant de marcă al germanilor.
În 2012 a fost ales în funcția de președinte al Parlamentului European, cu 409 din 612 de voturi. În același an a primit premiul Nobel pentru pace în numele UE. Este membru al comitetului executiv al SPD din 1999.
Dar la sfârșitul anului trecut a decis brusc să întoarcă spatele Bruxellesului și să se întoarcă în Germania pentru o carieră întârziată în politica națională.
Pe plan intern, susținătorii săi susțin că este bine poziționat și că va face SPD un partid puternic și real, care să-i facă opoziție Angelei Merkel, spre deosebire de fostul lider Sigmar Gabriel, care a dus partidul în coaliție cu cu partidul actualului cancelar.
Pe de altă parte, opozanții săi spune că statutul său de outsider reprezintă un dezavantaj deoarece el nu a mai fost niciodată implicat în politica internă germană și nu are experiență sau aliați pe plan intern. El a contracarat aceste lucruri spunând că, în calitate de președinte al Parlamentului European a cunoscut-o pe Angela Merkel foarte bine și are experienă când vine vorba de cancelarul german. ”Am lucrat cu doamna Merkel mai mult decât oricine altcineva din afara partidului ei. Am reușit să o studiez, să o cunosc", a spus el.