Medicul care face sa existe viata si dupa moarte

Se numeste, foarte sec, “coordonator de transplant”. E de fapt omul de a carui intuitie, rabdare si pasiune depind multe vieti. Cand a convins pe cineva sa-si dea acordul pentru prelevarea organelor unui pacient aflat in moarte cerebrala, pentru alti bolnavi incepe o noua viata. Isi aminteste primul caz? Da, chiar daca au trecut cativa ani de-atunci. Nu l-a putut uita, asa cum, de altfel, i-au ramas foarte bine intiparite in memorie si povestile celorlalte familii cu care a stat de vorba. Un amestec atat de intens de durere, lacrimi, emotii si suflete impietrite, incat nimic nu-l poate face sa dispara. “Primul caz a fost si una dintre cele mai socante povesti. O tanara de 19 ani, gravida in luna a noua, ai carei parinti, desi locuiau in aceeasi casa cu ea, nu aflasera ca este insarcinata. Cand au aflat, a fost un scandal imens, iar fata a incercat sa se sinucida. S-a aruncat de la etaj. A fost transportata la spital, dar nu s-a mai putut face nimic, a intrat in moarte cerebrala. Am stat de vorba cu parintii, am incercat sa-i conving sa fie de acord cu prelevarea de organe. Discutia a fost foarte lunga, insa pana la urma au spus ca accepta. Ghinionul a facut insa ca a aparut la un moment dat o infirmiera care lucra acolo in spital si care era o apropiata a familiei. A inceput sa le spuna ca nu cumva sa faca una ca asta, sa fie de acord cu donarea de organe. Ce m-a socat cel mai tare e ca avea aceasta mentalitate desi lucra in sistemul sanitar. Evident, parintii fetei au dat inapoi. S-au razgandit”, isi aminteste dr. Rosana Turcu. De la fata de 19 ani si pana acum s-au adunat alte peste 20 de cazuri. Desi aproape de fiecare data spune ca in mod sigur acesta e cel mai dramatic caz, afirmatia este valabila numai pana cand intalneste o alta familie. Oameni disperati, care au pierdut pe cineva la care tineau ca la ochii din cap si pe care trebuie sa-i convinga ca de decizia lor depinde viata altor catorva persoane. “Oamenii au cele mai diverse reactii. Unii plang, unii sunt incremeniti de durere, altii pur si simplu nu vor sa accepte ca fiica, fiul sau mama nu le va mai zambi niciodata. Cuvintele Ťmoarte cerebralaÅ¥ nu sunt pentru unii foarte convingatoare. Au senzatia si speranta ca se mai poate intampla ca acel pacient sa-si revina in mod miraculos. Au fost situatii in care discutiile cu familia au durat si 24 de ore”, spune medicul. A facut cursuri de specialitate in Spania, tara care se poate lauda cu cel mai mare numar de donatori. “Cat am fost eu acolo, doar intr-un singur weekend, de vineri pana luni, la spitalul respectiv au fost opt donatori. Adica exact cati am avut noi in total anul trecut”, spune, cu un zambet amar, Rosana Turcu. Apoi a obtinut o acreditare europeana pentru a activa in acest domeniu. Oricat de multa teorie ai invata insa pe tema asta, nimic nu te “antreneaza” suficient pentru discutiile cu niste oameni prabusiti de durere. Oameni care nu inteleg de ce a trebuit sa-i loveasca destinul chiar pe ei. “Stiti ce inseamna sa stai de vorba cu mama unei fete de 16 ani, sanatoasa, sportiva de performanta, care a facut un accident vascular si nu si-a mai revenit? Sau cu niste parinti care aflau de la mine, chiar de Pasti, ca fiica lor nu mai este?”. Majoritatea celor cu care a stat de vorba si-au dat acordul pentru prelevarea de organe. “Am avut raspunsuri pozitive in peste 80 din cazuri. O rata foarte mare. Problema este ca sunt putini donatori”.