Meseria pe care spaniolii nu mai vor să o facă: guvernul a apelat la imigranți pentru a salva un sector aflat în declin

Combaterea exodului rural

Pentru a umple acest gol și a găsi de lucru pentru proaspeții migranți, un program guvernamental îi instruiește pe noii veniți precum Abdulmumen – mulți din țări din Africa, dar și din Venezuela și Afganistan – de care depind fermele locale pentru a crește animalele al căror lapte produce brânza de oaie din centrul Spaniei, foarte apreciată.

Dificultățile legate de găsirea de lucrători în Spania rurală sunt personale pentru Álvaro Esteban, proprietarul fermei din a cincea generație. Esteban a părăsit Los Cortijos timp de opt ani, mai întâi pentru a studia istoria la o universitate din apropiere, apoi în Țara Galilor, unde a lucrat în diverse locuri, înainte de a se întoarce acasă în timpul pandemiei de COVID-19.

„Nu-mi vedeam viitorul aici”, a spus Esteban, în vârstă de 32 de ani. „Dar, din cauza circumstanțelor vieții, am decis să mă întorc și… faptul că sunt aici m-a făcut să spun: Ei bine, poate că există un viitor”.

Interiorul Spaniei a cunoscut decenii de exod rural, începând cu anul 1950, generații de tineri părăsind zonele rurale în căutarea unui loc de muncă și a oportunităților în orașe. Astăzi, aproximativ 81% dintre locuitorii țării locuiesc în zone urbane. În 1950, aproximativ 60% locuiau acolo, potrivit Băncii Spaniei.

Fermierii și alți muncitori agricoli reprezintă mai puțin de 4% din populația activă a Spaniei, chiar dacă țara este unul dintre principalii producători agricoli din Europa.

După ce s-a întors, Esteban a urmat același curs de păstorit ca Abdulmumen și a analizat cum ar putea moderniza ferma familiei sale. Lucrează alături de tatăl său, în vârstă de 61 de ani, și de Abdulmumen, folosind drone pentru a monitoriza animalele și pășunile. De asemenea, produce brânză pe care o vinde ulterior în piețe și restaurante.

Școală de păstorit în Toledo

Noii păstori își încep antrenamentul într-o sală de clasă goală, chiar în afara orașului medieval fortificat Toledo, unde, recent, peste 20 de migranți au învățat cum să lucreze cu turmele de oi, să le manipuleze și să ghideze ventuzele pe mameloanele lor.

Li se predau elementele de bază pe parcursul a cinci zile – suficient timp pentru a le transmite noțiunile de bază. După o zi de instruire la fața locului și dacă sunt autorizați să lucreze în Spania, pot aplica pentru a fi puși la dispoziția unei ferme.

Sharifa Issah, o migrantă în vârstă de 27 de ani din Ghana, a spus că a vrut să se instruiască pentru a lucra cu oile, deoarece a avut grijă de animale în țara sa.

„Sunt fericită cu animalele”, a spus Issah.

Mulți străini, solicitanți de azil

Din 2022, aproximativ 460 de persoane, majoritatea migranți, au participat la programul finanțat de guvernul regional, potrivit coordonatorului programului, Pedro Luna. Pe lângă cei 53 de absolvenți angajați acum ca păstori, alți 15 lucrează la abatoare, a spus el, în timp ce alții și-au găsit locuri de muncă la ferme de măslini și alte ferme pomicole.

Mulți dintre ei sunt solicitanți de azil, precum Abdulmumen, care este din regiunea sudaneză Darfur. Organizații precum Crucea Roșie Internațională pun migranții în legătură cu programul Luna.

Un drum lung spre inima Spaniei

Ca mulți dintre colegii săi, călătoria lui Abdulmumen în Spania a fost orice altceva dar nu simplă. La 18 ani a părăsit Sudanul, ajungând mai întâi în Egipt, unde a găsit de lucru în construcții.

În următorii patru ani, s-a mutat din nou între Tunisia, Maroc și Egipt, înainte de a trece în cele din urmă în Ceuta – enclava spaniolă de pe coasta de nord a Marocului – unde a solicitat azil. În cele din urmă, a ajuns în Spania continentală.

„Astăzi, Abdulmumen locuiește singur în Los Cortijos, unde este unul dintre cei trei africani”, spune el. Acasă studiază spaniola și se uită la televizor. În weekenduri, joacă fotbal cu oameni de vârsta lui care vin în vizită dintr-un oraș apropiat, dar lipsa tinerilor din oraș este o problemă gravă, a spus el.

O dată pe lună își sună familia

Zilele lui Abdulmumen încep la cinci dimineața cu o rugăciune musulmană înainte de a se îndrepta spre fermă, unde rămâne și după apusul soarelui. Aproximativ o dată pe lună, își sună familia din Sudan, unde războiul civil face ravagii din aprilie 2023, dar semnalul la telefonul mobil este instabil în satul lor. O lună poate deveni două, a spus el. I-a văzut ultima dată acum șapte ani.

„Asta e singura parte dificilă”, povestește el. Câștigă aproximativ 1.300 de euro (1.510 dolari) pe lună, puțin peste salariul minim din Spania. Din aceștia poate trimite o parte acasă, o dată la câteva luni.

Fără ajutorul migranților precum Abdulmumen, Esteban a spus că multe ferme de animale din regiune – inclusiv cea a familiei sale – ar fi nevoite să se închidă în următorii cinci până la zece ani. Foarte puțini tineri vor să lucreze în mediul rural. Și mai puțini au cunoștințele necesare, a spus el.

„Majoritatea afacerilor care există în prezent nu vor avea pe nimeni care să le preia, pentru că tinerii nu vor să calce pe urmele părinților lor. Este un sector foarte afectat, foarte neglijat,” spune Esteban.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE