Nu un simplu act de indisciplină de partid a determinat retragerea de către PSD a sprijinului politic pentru Gabriel Oprea, excluderea din partid şi, implicit, mătrăşirea sa din funcţia de ministru de interne. Nu (re)numirea lui Virgil Ardelean - Vulpea ca director în MAI. Ci miza ochilor şi urechilor a vreo 140.000 de angajaţi (de la poliţişti la jandarmi, pompieri etc.) ai ministerului. Prin intermediul cărora, evident, DGIPI (“doi şi un sfert”) află nu doar informaţii privind onestitatea personalului propriu sau legăturile acestuia cu crima organizată. Ci - chiar fără să-şi propună sau să uzeze nelegal de tehnica ultramodernă din dotare - şi date despre restul populaţiei, în primul rând despre lumea politică şi a afacerilor. Din acest unghi, şeful structurii secrete a Internelor - la care se adună informaţiile cele mai sensibile, el distribuindu- le apoi cui vrea - e un personaj mai important chiar decât ministrul. Inclusiv pentru preşedintele ţării, pentru premier sau pentru şefii de partide. Şi chiar mai important decât şefii SRI sau SIE, care nu dispun de sursele lui.
Nu e un secret că, în PSD, Oprea era “contaminat” şi susţinut de gruparea disidentă de la Cluj, favorabilă lui Traian Băsescu şi care nu e la prima tentativă de a luxa Centrul. Pentru Geoană, Iliescu, Năstase, Vanghelie, Hrebenciuc, dar şi pentru alţi grei, a fost deja prea mult să accepte încă o breşă în zidul şi aşa şubrezit al formaţiunii ajunse piua a doua. Incidentul se va solda, însă, cu un război crâncen şi deschis între pro şi antibăsescieni, între adepţii şi adversarii Coaliţiei. Până la ruperea PSD şi trecerea unei aripi direct în PD-L ar mai fi un pas. În altă ordine de idei, cum era şi de aşteptat, paharul de şampanie băut la formarea mezalianţei de guvernare nu pare să fi fost de prea bun augur. Deja dă bătăi de cap participanţilor la chef.