Muşchii lui Baconschi

Panică în cancelariile de la Berlin şi Paris. Îngrijoraţi, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy caută o cale de a-l îmbuna pe ministrul de externe român, Teodor Baconschi. Înfuriat la culme de declaraţiile miniştrilor de interne german şi francez, care au cerut amânarea aderării României la Spaţiul Schengen. Desigur, n-au făcut- o de capul lor, exprimând punctul de vedere al guvernelor respective. Cum nici Baconschi nu cred că şi-a umflat muşchii naturali, ci pe aceia hipertrofiaţi cu steroizi de la drogheria Cotroceni. Mai întâi, cu un tact demn de un sergent de stradă, externistul s-a zborşit că România nu mai are ce şpagă să dea pentru aderare, trimitere directă la “privatizările strategice” dinaintea intrării în UE (apropo de “tainul” pe care Băsescu, la acea vreme, zicea că un premier francez a venit să-l ia de la Bucureşti, sau vânzarea controversată a Sidex). Apoi a plusat, ameninţând, hodoronc- tronc, că şi România ar putea să blocheze aderarea la UE a Croaţiei, ţară tradiţional şi puternic susţinută de Germania. Sigur că avem nevoie de o diplomaţie activă şi nu de una în genunchi. Dar a crede că fermitatea e tot una cu ţâfna, că abilitatea în tratative înseamnă mitocănie, chiar insultă, e o prostie care nu va rămâne fără consecinţe, pe care nu le vor suporta guvernanţii, ci ţara.