«N-o să mai fiu om toată viaţa»

Ce poate fi in sufletul unui om care, fara sa vrea, a luat viata cuiva? Teama, disperare, deznadejde si un sentiment acut de vinovatie. Cu o astfel de povară va fi nevoit să trăiască Gabriel Dorobanţu, mecanicul de la metrou, care a avut ghinionul să fie la „cârma” trenului în faţa căruia s-a aruncat vineri bucureşteanul de 31 de ani.

„Îmi amintesc şi a­cum cu groază clipele prin care am trecut. Imediat ce am intrat în staţie la A­via­to­rilor, l-am văzut pe tânăr cum s-a aruncat în faţa metroului. Am încremenit! N-am apucat decât să zic: Dum­nezeule, s-a aruncat!”, ne-a povestit me­ca­nicul. Deşi de la ne­no­ro­cire au trecut câteva zile, bărbatul de 48 de ani  nu-şi poate reveni din şoc. „De când mi s-a întâmplat asta, nu mai ştiu de mine. M-am reapucat de fumat şi nu mai  pot dormi. N-o să mai fiu om toa­tă viaţa. Sunt mai credincios de felul meu şi îmi este frică de Dum­nezeu, să nu mă pe­­dep­sească pentru ceea ce mi s-a întâmplat fără voia mea”.

Acum tot ce îşi doreşte e să găsească putere să trea­că peste dramă şi să se în­toarcă la meseria pe care o face de 18 ani.

Crede că e urmărit de blestem

Mecanicul crede că e urmărit de un blestem. Şi asta pentru că, la doar două zile de la accident, mai precis dumini­că, 21 septembrie, a fost la un pas de o altă tragedie. „Abia in­tra­sem în tură, când, la staţia Aurel Vlaicu, o tânără a vrut să se a­run­ce în faţa metroului. Noroc cu câţiva băieţi care au prin­s-o în ultimul moment”, ne-a mai spus Gabriel Dorobanţu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro