Obligati sa cerseasca in Italia si in Polonia

Recent, politia din Brasov i-a arestat preventiv pe Iordache, Nicolae si Tercuta Ciurar. Tigani din Comana de Jos, care in ultimii ani pendulau intre Romania, Italia si Polonia. Din tara se alimentau cu marfa proaspata… Oameni sarmani, dispusi sa-si lase casele si familiile pentru cateva milioane de lei castigate prin straini. Le faceau ei pasapoartele si le plateau drumul de dus. Odata ajunsi la destinatie, evenimentele luau o intorsatura neasteptata. in loc de slujbele promise (de maturatori, femei de serviciu sau baby-sitter), romanii nostri erau pusi sa cerseasca. Traficantii au inselat in acest mod zeci de persoane. Castigau cateva sute de euro pe zi, in functie de cate persoane se aflau sub „protectia” lor in momentul respectiv. Cei care „munceau”, milogindu-se de straini, n-au primit nici un sfant. Au incasat in schimb pumni, palme, picioare si ciomege pe unde se nimerea. Unii erau sa fie vanduti. Ca vitele in targ. Dar nu s-au inteles la bani cu ceilalti traficanti.
La Racos isi duc veacul mai multi dintre oamenii pusi sa cerseasca de familia Ciurar. Marioara stefan are 32 de ani, dar pare mai in varsta cu cel putin zece ani. Dintii care-i lipsesc o fac sa suiere atunci cand povesteste prin ce-a trecut. Sta impreuna cu sotul si cu cei doi copii intr-o camera inchiriata din casa unui mos. Iarna-i grea, nu prea au de lucru. Barbatul ei face maturi pe care le vinde pe cate-un blid de mancare, iar mosul e om de treaba. in loc sa le ia chirie, ii ajuta cu ce poate. Cand ne-a vazut, s-a schimbat la fata si a inceput sa tremure. si-a revenit doar auzind ca suntem ziaristi si ca vrem sa-i cunoastem intamplarile din Italia. „No, o venit si m-o batut la cap, ca sa ma duc, ca o sa fie bine, ca o sa castigam bani si ca o sa trimitem si acasa, si pachete si de toate. No, dara si mi-o facut pasaport si am plecat cu autocarul, cu ei”. Marioarei i s-a promis un salariu de 5 milioane pe luna. Un „chilipir” pentru ea. La granita nu au fost probleme, desi autocarul era plin de tigani. Traficantii s-au descurcat de minune, mituindu-i pe vamesi. Nu stia unde merge. „Cred ca la Roma, ca tiganii erau tot timpul cu Roma in gura”. La capatul drumului, a fost luata la suturi si obligata sa cerseasca. „Ne puneau in fata restaurantelor sau magazinelor. Faceam cu mana la burta, ca ne e foame si luam ba un banut, ba o prajitura, un mar… fiecare ne dadea ce putea. Dar noi nu vedeam nimic, ne luau tot. Ca ei stateau vizavi, intr-un restaurant, urmarindu-ne ca militia”. Ziua de cersit incepea dis-de-dimineata si se termina noaptea tarziu. „Dormeam prin gari, pe strazi, pe unde apucam. si pe campuri… Au facut ei bordeie in pamant. Fugeam tot timpul de politie”. Desi cu mintea incetosata de foame si de frica, Marioara a inteles ca, o data la cateva zile, se mutau din oras in oras. N-ar putea totusi sa spuna pe unde a trecut. Erau patru cersetori, toti cu acelasi regim. Nimic de mancare, doar bataie crunta, sora cu moartea. „Noaptea tarziu, ne duceau la Crucea Rosie sau la azilele pentru saraci ca sa mancam. Acolo primeam niste farfurii asa mari cu macaroane si conserve cu furculite si cutite de nailon, portocale si cate-o bomboana”. Marioara a stat doua luni in Italia. Noiembrie si decembrie 2002. imbracata doar cu o bluza subtire, arata mecanic ca are burta goala. Nu avea voie sa-si ridice privirea din pamant. „Asa ne-au invatat… sa nu ne uitam decat la papucii oamenilor”. Reusea sa adune in jur de 100 de euro pe zi. Povestea reintoarcerii in tara are valente dramatice. A inceput sa tipe cand a vazut un autocar cu romani si s-a dus plangand, cerandu-i soferului s-o aduca acasa. Unul din traficanti, de frica unui scandal, a fost nevoit sa-i plateasca drumul. „Cand am trecut hotarul si-am intrat in Romania, am pupat pamantul. Am multumit lui Dumnezeu ca m-am intors si am zis: „De aici pot sa merg si pe jos pana acasa!”. Am venit fara un chior, dar macar am venit”.
Povestea Ilenei Ghindo nu e cu mult diferita. Femeia de 68 de ani a muncit toata viata ei, ba la CAP, ba cu ziua, prin sat, dupa bunul plac al sortii. Iarna vinde presuri de sters picioarele, pe care le face din frunze uscate de porumb. Locuieste in doua camarute dintr-o casa parasita si dezafectata. Cele doua ferestre sunt „captusite” cu nailon, iar soba reuseste cu greu sa faca fata frigului. Desi modeste, camarutele stralucesc de curatenie. intr-un colt, atrage atentia un patut gol. „E al nepoatei mele de 7 luni… Acum e la Bucuresti, in spital. Trebuie sa faca transplant de ficat”. Femeia ne spune, mestecand in ceaunul in care fierbe o tocana de cartofi: „M-o prostit, maica… Sunt femeie batrana si n-am judecat. Baiatul meu era atunci in Ungaria, muncea la o sera, ca suntem necajiti”. Recunoaste ca a fost mandra atunci cand a vazut pasaportul si spune ca s-a gandit ca va face curat prin case, cum obisnuieste si la ea in sat. „Da, si ne-o pus la cersit si mi-e rusine sa va spun, da’ noaptea ne controlau la WC peste tot. si la subsuori si acolo jos. Ne dezbracau in pielea goala”.
Ioan Demeter are 31 de ani si este fratele Marioarei. El ar putea fi suspectat ca a stiut unde merge, pentru ca sufera de un handicap locomotor. insa dovedeste ca poate munci, aratandu-ne cum duce lemne in casa. Vorbeste greu, dar nu pare sa aiba probleme si cu capul. Sta pe o ulita din susul satului, intr-o curte mica, unde sunt adapostite doua cocioabe. in prima, se inghesuie o matusa de-a lui cu cei 12 copii. in a doua, el cu bunicii si parintii. Ne pofteste in casa, unde-i foarte cald. Spune ca a fost dus cu masina mica „in orasul Varsovia, din Italia”. Habar n-are ca el de fapt a cersit in Polonia. A stat sase luni, beneficiind de un tratament ceva mai omenesc. A luat si el bataia zilnica, dar a dormit „la hotel, intr-o camera cu sase paturi”. Dupa sase luni a fost abandonat de traficanti, fiind nevoit sa cerseasca pentru ultima oara, doar sa-si ia bilet de autocar.
Ascultand toate aceste povesti, realizezi cata saracie si ignoranta exista intre oamenii de la tara.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE