„Omul se naste cu speranta si moare cu regret”

Timpul se scurge incredibil de repede si gandul ca voi imbatrani singur, fara nici un ajutor ma sperie ingrozitor. Nu trebuie omis nici faptul ca parintii mei nu vor trai o vesnicie. Cand ma gandesc cat de mult poate dauna un handicap la picior, asa cum am eu, nimeni nu se incumeta sa-si lege destinul de o persoana ca mine. Nu vreau sa se creada ca este vorba de autocompatimire, ci pur si simplu asta este adevarul, din moment ce eu nu pot presta anumite treburi necesare in gospodarie. O femeie, daca isi doreste un bibelou il cumpara de la magazin, nicidecum nu-si va orienta viata si sufletul catre o persoana incompleta ca mine. Sa nu uitam nici ca femeile, prin natura lor, sunt niste fiinte foarte sensibile si delicate, care nu reusesc sa suporte vederea unei proteze fara sa li se faca "pielea de gaina", cum se zice. Ma intreb daca unei femei i-ar placea sa se afiseze cu un barbat care are nevoie de carje ca sa se deplaseze. Cu toate ca sunt constient de situatia mea, m-am decis sa mai fac o ultima incercare, apoi ma voi consola cu gandul ca interesul pentru persoana mea nu mai exista. Omul se naste cu speranta si moare cu regret. Deci ma simt nevoit sa apelez la amabilitatea dumneavoastra, cu gandul ca poate totusi voi avea noroc si va rog sa-mi publicati un anunt, pe care il formulez in continuare: Domn serios, 44 de ani, 1,73 metri, divortat, fara obligatii, sincer si tandru, antialcoolic, sufletist si intelegator, trist si deznadajnuit, napastuit de soarta cu un handicap fizic la picior, cauta un suflet pereche, materializat intr-o femeie care ar dori sa-mi fie alaturi. Daca existi si esti convinsa de ceea ce-ti doresti de la viata astept mesajul tau la adresa: Tausch GĂźnther, aleea Streiu nr. 2, scara C, apartament 46, localitatea Sibiu, cod 2400. Doamna Letitia va multumesc pentru intelegere si va doresc tot binele din lume Cu afectiune, GĂźnther, Sibiu