Studiu ONU: Barajele din ce în ce mai vechi, un risc în întreaga lume

Cea mai mare parte a celor 59.000 de mari baraje ale lumii a fost construită între anii 1930 și 1970. Acestea au fost proiectate să reziste între 50 și 100 de ani, potrivit Institutului pentru Apă, Mediu și Sănătate din cadrul Universității Națiunilor Unite.

„Acesta este un risc global emergent la care nu suntem încă atenți”, spune Vladimir Smakhtin, coautor al studiului și director al institutului.

„În termeni de baraje aflate la risc, numărul crește de la an la an, deceniu după deceniu”, spune acesta.

Tot mai multe probleme

Un baraj bine proiectat, construit și menținut poate rămâne funcțional cu ușurință timp de un secol. Problema o constituie faptul că marile baraje ale lumii eșuează la unul sau mai multe dintre aceste criterii.

Zeci de baraje au suferit pagube sau chiar s-au prăbușit în ultimele două decenii în Statele Unite, India, Brazilia, Afganistan sau alte țări, iar numărul poate crește, avertizează raportul.

În 2017, ploile puternice au afectat căile de scurgere ale Barajului Oroville din California, ceea ce a făcut ca autoritățile să evacueze 180.000 de oameni din aval.

În 2019, inundațiile puternice au dus la temeri că barajul Mosul, cel mai mare din Irak, va crăpa.

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

Din cauză că marile baraje au fost realizate în special în anii 1960-1970, astfel de probleme se vor multiplica în anii următori.

În acest moment se pune accentul pe energia regenerabilă, mai exact solară și eoliană, astfel că multe dintre hidrocentralele și barajele plănuite a fi realizate în viitor nu se vor realiza.

Unele baraje vor avea 150 de ani vechime în 2050

Peste 90% dintre marile baraje, adică acelea care au cel puțin 15 metri de la fundație la coronament sau care au o capacitate de cel puțin trei milioane de metri cubi de apă, se află localizate în aproximativ 20 de state ale lumii, arată publicația.

China deține singură 40% dintre acestea, iar alte 15% se află în India, Japonia și Coreea de Sud, combinat. Mai bine de jumătate vor avea peste 50 de ani în scurt timp, subliniază sursa citată.

Alte 16 procente se află în Statele Unite, iar peste 85% dintre acestea operează deja dincolo de durata lor așteptată de viață, se mai arată în articol.

Conform Phys.org, în India 64 de baraje mari vor avea cel puțin 150 de ani până în 2050.

În America de Nord și Asia există circa 2.300 de baraje în funcțiune cu cel puțin 100 de ani vechime.

Recomandări

Mircea Geoană, când ocupa funcția de ministru de externe, l-a angajat pe Călin Georgescu drept consilier personal

La nivel mondial, barajele mari au o capacitate totală de 7.500 de kilometri cubi de apă, destul cât pentru a scufunda cea mai mare parte a Canadei sub un metru de apă.

Hidrocentralele de la Porțile de Fier, unele dintre cele mai mari din Europa

În România, cea mai mare parte a hidrocentralelor este deținută de compania de stat Hidroelectrica.

Cele mai mari baraje din România sunt cele de la Porțile de Fier I și II, de pe Dunăre. Pe râurile interioare, cele mai mari baraje sunt la Vidraru – pe Argeș, Vidra – pe Lotru, Bicaz, Râul Mare și salba de baraje de pe Olt.

Hidrocentrala de la Porțile de Fier I, dintre România și Serbia, are o capacitate instalată de 1.166 MW pe partea română. În total, hidrocentrala are 2.235 MW instalați, conform Ministerului Energiei.

Aceasta a fost realizată între 1964 și 1972, potrivit site-ului Hidroelectrica. Este una dintre cele mai mari hidrocentrale din Europa, iar lacul său de acumulare se întinde până la confluența Dunării cu Tisa. Peste 10.000 de oameni au participat la construcția sa.

Recomandări

Mulțumim, Klaus! Aroganța, lăcomia și servilismul au produs, în mod uimitor, speranță

La Porțile de Fier II se află o altă hidrocentrală realizată în colaborare cu Serbia, iar capacitatea instalată pe partea română este de 250 MW. Pe partea românească se mai află o centrală mai mică, pe brațul Gogoșu al Dunării, cu o capacitate de 54 MW. Construcția ansamblului a început în 1977, iar punerea în funcțiune a avut loc între 1985 și 1987.

La Porțile de Fier I s-au realizat operațiuni de retehnologizare între 2000 și 2007, în vreme ce la Porțile de Fier II, modernizarea a avut loc între 2005 și 2014, conform informațiilor companiei.

Împreună, ansamblurile de la Porțile de Fier I și II realizează peste 40% din energia produsă de către Hidroelectrica. La rândul său, societatea produce anual între 20 și 25% din totalul producției României, în funcție de anul hidrologic, astfel că cele trei centrale de la Porțile de Fier realizează între 10 și 12%.

Urmărește-ne pe Google News