Opinia Zilei | Amuțirea Buldogului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Vodevilul de la Senat s-a încheiat cu final previzibil. USL a cedat, pe fondul unor răfuieli intestine, ultima treaptă pe care o mai avea Opoziţia în stat, iar PDL şi-a instalat în fotoliul din care a fost aruncat Geoană omul, pe Vasile Blaga. Acesta în sine poate fi omul potrivit la locul potrivit. E sobru, are autoritate, e bun manager, ba e chiar şi frecventabil, neafişând aroganţa găunoasă a multora dintre colegii săi de partid. Dar nu aceste calităţi l-au propulsat în fruntea Camerei Superioare, ci voia lui Traian Băsescu, doritor să-l aibă la îndemână, după ce l-a silit să demisioneze de la MAI, iar apoi l-a şi faultat grosolan în cursa pentru preşedinţia partidului. În prag de campanie electorală, Băsescu avea imperios nevoie să calmeze grupul lui Blaga, capabil oricând să-i dărâme şandramaua politică. A contat şi interesul strict personal al preşedintelui de a avea, în eventualitatea continuării procedurilor de suspendare a sa, un fidel ca posibilă frână a acţiunii.
Totul se plăteşte. Băsescu a achitat, prin intermediul lui Boc, nota de plată către UDMR, fără ale cărei voturi planul eşua. Aşa că Hunor a primit, ca de obicei, dar bogat, Secretariatul General al Guvernului, structură prin care se distribuie fonduri şi avantaje uriaşe (urmează privatizările- pleaşcă ale patrimoniului RAAPPS, şi tot prin SG trec şi alţi bani, ca şi resursele naturale, câte mai sunt). Una peste alta, UDMR a mai înhăţat o importantă funcţie, consolidându- şi poziţia dominantă în administraţia ţării. Poziţie nicidecum îndreptăţită de numărul său de parlamentari, de voturile obţinute în alegeri, ci smulse “pas cu pas”, vorba lui Marko Bela, în trocul cu PDL, spre a-l menţine la putere.
Ar mai fi de discutat şi graba cu care PDL a impus tranşarea stabilirii noului preşedinte al Senatului, fără a catadicsi să aştepte pronunţarea Curţii Constituţionale asupra revocării lui Geoană. Sunt, evident, la mijloc şi raţiuni practice legate de trecerea rapidă a unor legi ancorate de interesul electoral al portocaliilor. Dar este vorba, în egală măsură, de dispreţul Puterii faţă de o Curte obedientă, pe care o tratează ca pe o fată-n casă. Un subiect asupra căruia voi reveni.
