Opinia Zilei / Când mai vii, Jeffrey?

Echipă care, dupăce s-avăzut cu sacii în căruţă, s-a dovedit a fi apoi incapabilă să o gestioneze în perioada 2010-2011, când n-a fost în stare să elaboreze vreun program, lucid şi cu viziune responsabilă, altul decât cel de a ieşi, ca guvernare, din budănumai şi numai prin strângerea de gât a populaţiei. Prin avalanşa de taxe şi impozite, prin reducerea bezmetică, dincolo de orice suportabilitate, a veniturilor populaţiei,prin cvasigenocidul practicat pe seama categoriilor defavorizate. Politică de un cinism fărăseamăn, care a fixat România pe ultimul loc în Europa ca nivel de trai, pe locul 68 de pe Glob, după Botswana, Gabon sau Trinidad Tobago, cu o speranţăde viaţă jalnică şi cu o stare de morbiditate alarmană, de stat subdezvoltat.
Treptat, românii şi-au dat seama că, pe de o parte, Coaliţia de guvernare nu-i în stare de altceva, dar nici nu are decenţa de a pleca singură de la cârma ţării, iar pe de alta, că nici de la FMI nu are ce aşteptări să aibă, altele decât o impunere sau cel puţin o aprobare a măsurilor de austeritate criminală, mereu mai sufocantă. Adesea, iniţiate de Preşedinţie, oricum asumate de Cabinet şi de majoritatea de ţuţări parlamentari. Aşa încât vizita deacum a lui Jeffrey Franks (cel căruia Argentina, unde şi-a făcut mâna acum zece ani, îi poartă şi acum, zbătându-se într-o inflaţie de 26%, sâmbetele pentru “ştiinţa” cu care i-a tratat criza) a trecut aproape neobservată.Până şi televiziunile i-au tăiat luni microfonul, la conferinţa de presă, comutând rapid la arestarea lui Vîntu şi a lui Liviu Luca – oamenii ştiind din capul locului că nu va anunţa nimic bun, ci dimpotrivă.
Acest “dimpotrivă” era deja ştiut, din discursurile din ultima vreme ale lui Băsescu şi Boc: o creştere economicăpresupusă şi în orice caz minimă, îngheţarea salariilor şi pensiilor (de fapt, scăderea lor, pentru că sunt erodate de creşterea preţurilor şi de inflaţie), măsuri adoptate, ieri, printr-unvot în forţăîn Camera Deputaţilor,prăbuşirea în continuare a sistemului sanitar, raderea ajutoarelor sociale, un Buget 2012 care prevede orice tăieri posibile, dar numai în dauna populaţiei, neînsoţit de măsuri drastice şi urgentede scoatere a banilor din găurile negre care sunt societăţile de stat şi din evaziune şi contrabandă. Adică din ceea ce lumea numeşte “puşculiţe de partid”. Aşa că “Good bye, Mister Franks!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro