Opinia Zilei | Dormitul pe-o ureche
Urmărește Libertatea in Google Discover
După aproape trei ani de administrare a ţării, Guvernul Boc n-a învăţat niciodată şi nicăieri că culcatul pe-o ureche şi minciuna n-aduc nimic bun. Că proasta guvernare se răzbună rapid. În 2009, când orice om cât de cât informat ştia că o severă criză mondială e în plină desfăşurare, Cabinetul şi Preşedinţia - Băsescu mai voia un mandat - prăfuiau populaţia, susţinând că, graţie politicii lor înţelepte, noi o să fim feriţi. N-am fost. Dimpotrivă, au urmat doi ani de degringoladă, de impotenţă în elaborarea unor programe de redresare economică, ceea ce ne-a dus pe ultimul loc în UE, la toţi parametrii.
Guvernul n-a învăţat nimic din această politică falimentară. Urmează o nouă campanie electorală şi experienţa păguboasă se repetă, politica pasivă continuă. Boc şi Băsescu bat iarăşi toba, mulţumită programului de austeritate impus de ei, România n-o să treacă prin crah-ul de tip grecesc (fie spus, acolo, cu toată “limitarea strictă a suveranităţii” impusă de creditori, cu toate datoriile de 140% din PIB, populaţia o duce de trei-patru ori mai bine ca în România). Mai susţin guvernanţii că datoria noastră externă abia e de nici 40% din PIB. Cu bună ştiinţă, se sare însă deliberat despre faptul că se apropie funia de par, că vin masive vârfuri de scadenţe de împrumuturi în 2012-2013. Iar economia nu produce spre a le face faţă. Dimpotrivă, se adună nori negri. Până şi colacul de salvare Dacia-Logan răsuflă, scăzându-i vânzările. Numeroase firme fug în Bulgaria, în Ungaria, în Polonia. Ce punem în loc? Discursuri şi dormitul pe-o ureche. În timp ce, bunăoară, Ungaria - renunţând la FMI - încheie acorduri financiare avantajoase cu China, ţară pe care orgoliosul nostru preşedinte a privit-o de sus, dar ţară care, având mii de miliarde de dolari rezervă, cumpără teancuri de obligaţiuni de stat din Spania sau Italia. Ceea ce dă oxigen economiilor respective. Mi-e teamă că “performantul guvern Boc” se va trezi târziu, prea târziu. Şi se va pomeni în plin coşmar financiar, nemaiavând nici ce să jupoaie de pe români, nici de unde să ia credite externe pe termen lung. Nu de azi, de mâine.
