Debandada are multiple explicaţii, în nici un caz doar sărăcia şi stresul din societate. Recrudescenţa infracţionalităţii, susţinunele voci, ar fi început odată cu punerea la zid a Poliţiei de către preşedinte, în urma manifestaţiei de acum un an, de la Cotroceni, agravându-se după ce, pocnind din călcâie, executanţii Boc şi Igaş au tăiat la sânge veniturile jandarmilor şi ale poliţiştilor, i-au dat afară cu miile şi i-au inhibatpe cei rămaşi.
Mă tem însă că avem de-a face şi cu un soi de grevă perlată a poliţiştilor, de care interlopii profită din plin. Ce face stafful MAI? În cap cu Igaş, bate câmpii şi ne prăfuieşte. E falsă teoria că avem mai mulţi poliţişti decât media europeană, e vorba despre structuri şi atribuţii diferite. Dar mai ales e o mistificare grosolană a realităţii ideea că am avea o infracţionalitate mai redusă şi în scădere, faţă de multe alte ţări europene:criteriile de încadrare juridică sunt cu totul altele.
Deseori, ceea ce pe acolo e taxat şi pedepsit ca infracţiune, la noi e tratat cu o inadmisibilă blândeţe, inclusiv de către magistraţi. În plus, statistica e deformată de practica multor poliţişti care, ca să nu se complice (îşi mai face loc şi corupţia) cu întocmirea de dosare penale, încadrează fapte grave drept simple contravenţii, sancţionându-le cu amenzi modice, neplătite barem. Per total, degringoladă şi impotenţă, care afectează tot mai mult şi mai primejdios siguranţa cetăţeanului. Şi care riscă să degenereze, locul legii statului luându-l legea talionului.