Opinia zilei: Se caută ambasador
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Situaţia ar fi de râsul curcilor, dacă ar fi doar o neatenţie şi n-ar stârni alte suspiciuni: să fie posturile atât de profitabile, încât pentru ele se bat prea mulţi clienţi politici? Premierul român Emil Boc tocmai s-a întors, cu geanta plină de promisiuni, nu însă cu contracte şi angajamente ferme, din China. Ţară imensă, ajunsă a doua putere economică a lumii (dacă nu chiar prima, pentru că n-a fost lovită de criză, ca SUA). Ţară unde Boc s-a dus câine surd la vânătoare: de aproape un an, România nu are acolo un ambasador care să fi colectat informaţiile necesare şi să fi pregătit amănunţit şi temeinic o asemenea vizită. La fel, pe fotoliul de ambasador de la Tokio se aşterne praful, indiferenţa autorităţilor române fiind insultătoare pentru un stat de o asemenea greutate, pe care nu-l mai ignoră nimeni altcineva.
Elveţia? Nici acolo nu avem un înalt reprezentant, deşi Ţara Cantoanelor e placa turnantă a intereselor financiare şi politice (nu numai) europene, deşi Germania, de pildă, printr-o diplomaţie puternică, tocmai a reuşit desecretizarea conturilor evazioniştilor nemţi din băncile helvete: posibil însă ca guvernanţii români, la presiunea clientelei sale, să prefere ca frauduloşii noştri să rămână ascunşi. Te-ar putea duce gândul la o aberaţie. Posturile de ambasador, fiind bugetare, sunt şi ele supuse politicii de austeritate şi, ca atare, or fi blocate.
E o glumă, şi nici barem una bună. Când e nevoie de a răsplăti generos vreun servant credincios, ori de a răspunde unor nostalgii intime, palatele Cotroceni şi Victoria se mişcă rapid. Fostul consilier prezidenţial Cătălin Avramescu tocmai a fost numit ambasador în Finlanda, ex-partenera de jacuzzi a lui Baconschi, Manuela Vulpe - în Mexic, iar ţârcovnicul cotrocenist Ioan T. Morar - consul general la Marsilia. Probabil însă că pentru Beijing, Tokio sau Berna încă nu s-au încheiat licitaţiile, iar concurenţii sunt mulţi şi puternici.
