Oprescule, iar ne muţi statuile?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
A devenit deja o tradiţie: când nu avem ce face în Bucureşti, mutăm statui. Acum a venit rândul celor patru monumente de la Universitate. Desigur, acestea nu au fost plimbate de peste 100 de ani şi s-or fi plictisit...
Primăria Capitalei, în frunte cu edilul Sorin Oprescu, intenţionează să construiască, în parteneriat public-privat, o nouă parcare subterană în centrul oraşului. Locul ales a fost, nu se ştie de ce, exact în perimetrul pe care se află acum monumentele lui Mihai Viteazul, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret. Aceste statui vor fi mutate în parcul Izvor şi vor fi readuse la Universitate când lucrarea va fi gata. Menţionăm că la Universitate mai există o parcare subterană, la Intercontinental, pentru 1.000 de maşini, care are mereu libere cel puţin 200 de locuri.
Parcarea subterană va costa 13.500.000 €
Parcarea subterană, parteneriat public-privat, care va fi construită sub statuile de la Universitate va costa 13.500.000 de euro, fără TVA. Primăria a pus la bătaie terenul, iar partenerul privat vine cu banii.
Parcarea va avea o capacitate de 380 de locuri şi va fi finalizată în 18 de luni de la data începerii construcţiei. Municipalitatea va încasa o redevenţă anuală calculată ca procent variabil din veniturile obţinute prin exploatarea acestui obiectiv.
Mihai Viteazul stă aici de 146 de ani
Statuia ecvestră reprezentându-l pe domnitorul Mihai Viteazul (simbol al Unirii Principatelor) a fost dezvelită pe 8 noiembrie 1864.
Monumentul din marmură dedicat lui Ion Heliade Răduescu, fondatorul Academiei Române, a fost amplasat în dreapta statuii lui Mihai Viteazu, în 1881.
Statuia lui Gheorghe Lazăr, fondatorul primei şcoli în limba română din Bucureşti, a fost a fost aşezată la stânga lui Mihai Viteazul, în 1886.
Opera de artă care îl reprezintă pe Spiru Haret, reformatorul învăţământului românesc la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost amplasată în acest loc în 1936.
Lupoaica a avut şase amplasamente
Lupoaica, emblema latinităţii, “a vizitat” aproape toată Capitala. Amplasată în 1906 în parcul Carol, a fost dusă în Piaţa Sf. Gheorghe, de aici în Dealul Mitropoliei, apoi în Piaţa Dorobanţi, în Piaţa Romană, iar acum este pe Lipscani. Doamne ajută să rămână aici, măcar!
Caragiale, pe al treilea soclu
Statuia lui I.L. Caragiale, amplasată în 1976 pe strada Nuferilor (azi Berthelot), a fost mutată pe strada I.L. Caragiale. Apoi a fost pusă în faţa Teatrului Naţional. Pentru că are doar capul dramaturgului român, corpul fiind al lui Lenin, a fost “exilată” în parcul IOR.
Ştiaţi că există un blestem al statuilor?
Circulă un fel de legendă în rândul istoricilor, care spune că nu e bine să muţi monumentele din locul lor iniţial, pentru că îţi va merge rău. Dăm doar câteva exemple legate de acest subiect.
În 1803, mai mult de 20 de statuete antice au fot luate din Grecia şi duse în Anglia. Iniţiativa a fost a lordului Thomas Elgin. În loc să fie lăudat, lordul a fost închis, a dat faliment şi a fost părăsit de soţie.
În 1824, Regele Ferdinand şi omul politic Ionel Brătianu au hotărât să demonteze statuia celor 13 generali unguri din Arad. În 1927 au murit amândoi, deşi nu aveau decât 63, respectiv 62 de ani.
După anul 1950, autorităţile comuniste din Bucureşti au demolat statuile lui Carol I, Ferdinand şi I.C. Brătianu. Capii acestei decizii au sfârşit prost: Ana Pauker a murit de cancer în 1960, Vasile Luca a decedat în puşcărie în 1963, iar Gheorghe Gheorghiu Dej s-a stins, la vârsta de 64 de ani, în 1965, de cancer, sau... potrivit zvonurilor, iradiat de sovietici.
