Palaria pe nas

Aud pe la talkshow-uri ca demisia lui Tudor Chiuariu e una de onoare. Chiar cel in cauza declara ca nu vrea ca ‘disputa sa cu Traian Basescu sa afecteze Guvernul’. Or, Chiuariu si-a anuntat demisia cu cateva zeci de ore inainte ca presedintele sa avizeze urmarirea sa penala si sa-l suspende. Nu mai spun ca Traian Basescu-si are meciul cu Tariceanu, nu cu Chiuariu. Cat priveste gestul de onoare, tanarul avocat iesean, notoriu, pana sa fie uns, doar in cercul lui Relu Fenechiu, putea sa-l faca in aprilie, declinand, dupa o necesara autoevaluare, propunerea de a prelua poate cel mai important portofoliu din Executiv.

Rol pentru care nu-l recomandau nici experienta, nici exercitiul managerial, nici statura de reputat jurist. Esecul s-a datorat, desigur, si atacurilor dinspre Cotroceni. Dar Chiuariu nu-i doar o victima colaterala. El singur s-a aruncat cu capul inainte in conflicte adesea cu accente personale, cum a fost cel cu DNA, pe care, desi avea destula dreptate, n-a fost capabil sa-l gestioneze ca lumea. A promovat si reglementari esentiale controversate (Ordonanta privind comisia de la Cotroceni, HG referitoare la statutul unor active ale Postei etc.). Recent, si-a supralicitat capacitatea, propunand un Cod de procedura penala care ar bulversa intregul sistem de justitie. Iar ca manager n-a ezitat sa promoveze personaje fara o clara autoritate profesionala.

Una peste alta, Tudor Chiuariu se dovedeste a fi fost inca unul din prea multii ministri de azi si de ieri, carora palarii prea mari le cad pe nas. Nu sunt convins ca premierul Tariceanu chiar intelege ca asupra Justitiei planeaza o clauza de salvgardare si ca aceasta nu poate fi evitata cu ministri-experiment, ci cu titulari integri, alesi din varful piramidei Dreptului, nu a intereselor de culise.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE