I-am auzit şi în weekend pe politicieni bătând câmpii. Rupţi total de realităţile imediate cu care, la început de iarnă şi într-o criză economică tot mai agresivă, se confruntă populaţia. Candidaţi parlamentari şi lideri de partid au soluţii miraculoase. Li se năzare că economia românească va dudui şi-n 2009. Că vor fi construite sute de mii de locuinţe şi autostrăzi cum n-a văzut românul. Că nevoiaşii vor uita de necazuri.
Bat la uşi sau ţin calea alegătorilor cu pungi cu peşcheşuri, le bagă în coteţ purcei, îşi gonesc adversarii cu securea sau chiar cu pistolul. Potenţialii aleşi îşi caută prin debarale jachete ponosite, lasă în garaj BMW-ul şi se duc la întâlnirile electorale într-un hârb. Un spectacol mizerabil, neruşinat.
Viaţa la zi? Subiect ocolit şi de cei care pleacă, şi de cei ce vor să vină. Pentru că presupune acţiune, nu palavre. Sute de mii de bucureşteni, sute de mii de locuitori din alte oraşe riscă săptămâna asta să aibă caloriferele reci. Prin ţară, termocentralele n-au destui cărbuni sau păcură. În Capitală, RADET - înglodată în datorii la ELCEN, care n-are bani pentru gaze, pentru că Guvernul n-a deblocat subvenţiile pentru gigacalorii de două ori mai scumpe decât în restul Europei – e gata să sucombe. Primarul general Sorin Oprescu zice, la fel ca acum o lună, că va discuta azi cu premierul, iar oamenii nu vor rămâne în ger. Mă întreb însă de ce, dacă Trezoreria nu-i goală, Guvernul a lăsat să se ajungă într-o asemenea situaţie de criză? Avem de-a face cu un Cabinet inconştient? Chestiunea nefiind abordată nici de contracandidaţi înseamnă că şi următorul Executiv va fi la fel de “preocupat” de necazurile populaţiei? Probabil. Şi, oricum, e mai simplu să promiţi câte-n Lună, câte-n stele, dar infinit mai greu să te angajezi responsabil în susţinerea traiului zilnic.