Pe urmele Arcei lui Noe

Cu prilejul expeditiilor sale in Ararat, Palego – spune el – ar fi redescoperit resturile Arcei, impartite in doua mari tronsoane, pe un ghetar situat la o inaltime de 4.800 de metri. Conditiile climatice extrem de aspre au ingaduit lemnului gudronat sa reziste procesului natural de distrugere. Fragmentele recuperate, atat in trecut – de alti exploratori, cat si mai recent – au fost supuse testului clasic cu Carbon 14, stabilindu-se ca au o vechime de 5.000 de ani, ceea ce, in opinia autorului, ar corespunde datarii biblice. Palego spune ca cele doua bucati ale arcei sunt pe jumatate ingropate in gheata si ca acestea se afla intr-o pozitie greu accesibila. Cu toate astea, Angelo Palego a reusit sa se intoarca din expeditiile sale cu o suita de fotografii, reproduse si in cartea aparuta la Humanitas, care, dupa parerea sa, demonstreaza nu numai prezenta arcei pe muntele Ararat, ci si faptul ca dimensiunile coincid cu cele indicate in Sfanta Scriptura.
„In anul al sase sutelea al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a saptesprezecea a lunii, in ziua aceea s-au rupt toate izvoarele Adancului celui mare si s-au deschis stavilarele cerurilor.
Ploaia a cazut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
In aceeasi zi au intrat in Arca Noe si Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe si cele trei neveste ale fiilor lui cu ei” (Geneza 7: 11-13). Asa suna pasajul biblic. Cercetand faptele inscrise in povestea Potopului, s-a incercat gasirea unor raspunsuri convingatoare si la altfel de intrebari: a cuprins cu adevarat Potopul Universal tot globul, astfel incat apele sa se raspandeasca pe intreaga suprafata a Pamantului?
Iata deci o data istorica: revarsarea apelor Potopului in primele zile ale lunii noiembrie 2370 i.H. E clar ca sarbatorirea unui eveniment istoric are loc intotdeauna la revenirea datei cand s-a produs. Un fapt demn de amintit este ca tocmai in primele zile ale lunii noiembrie (la 2 noiembrie pentru catolici) este comemorata o zi a mortilor sau o sarbatoare a stramosilor. Isi intind oare aceste sarbatori radacinile pana la Potop? In legatura cu aceste origini, citim in cartea Cultul Mortilor (The Workship of the Dead, de J. Garner, Londra 1904, p. 4): „Mitologia tuturor popoarelor din Antichitate se intretese cu unele evenimente ale Potopului…”
Proba sta faptul ca nu numai natiunile care comunica mai mult sau mai putin intre ele au o mare sarbatoare a mortilor, in amintirea acelui eveniment, ci si unele foarte indepartate si despartite de oceane sau de secole.
Legenda Potopului se regaseste in toate culturile arhaice si preistorice. Exista peste 150 de povestiri despre Potop, imprastiate peste tot sub soare.
(Adaptare de Alexandru Catalan dupa volumul „Cum am gasit Arca lui Noe” – Humanitas)

Urmărește-ne pe Google News