„Pentru mine, colegii au murit mai inainte ca ei sa ma declare moarta”

In aceasta vara, promotia 1962 a Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” (UNATC), din care a facut parte si Elena Bichman (nascuta la Bucuresti in 1937), cum se numea pe atunci, a marcat 40 de ani de la terminarea facultatii. S-a decis organizarea unei festivitati de reintalnire intre fostii studenti si profesori. Responsabilii s-au numit Alexandru Arsinel, director al Teatrului de Revista „Constantin Tanase”, el insusi absolvent al promotiei, si Alexandru Lazar, actual profesor la UNATC.
Cei doi au incercat „sa sune adunarea” pentru toti colegii. In septembrie 2001, Alexandru Arsinel, aflat la New York, pentru o serie de spectacole date comunitatii romanesti din metropola americana, a aflat de la diversi prieteni stabiliti peste Ocean despre zvonul mortii fostei colege Elena Bichman, devenita Caragiu din 1963. A verificat, impreuna cu Alexandru Lazar, stirea la consulatul Romaniei la New York. Raspunsul primit a fost urmatorul: „Elena Bichman nu figureaza in evidentele noastre, neavand cetatenie romana”.
Ei au insistat, precizand ca sunt in posesia unor date conform carora aceasta si-ar fi pierdut viata recent, pe pamant american. Din nou raspunsul a fost sec: „Nu stim, in New York se pot intampla foarte multe”. Usor-usor, s-a conturat povestea asasinarii Elenei Bichman, cu mai multe lovituri de cutit, intr-un bar new-yorkez, de catre un psihopat. Nici Alexandru Arsinel si nici Alexandru Lazar n-au acceptat cu usurinta varianta „mortii” colegei lor. Incepand cu luna ianuarie au incercat pe toate caile sa afle cat mai multe despre cea care fusese „ucisa in-
tr-un bar”. Fara nici un succes. In aceste conditii, in albumul omagial realizat de Alexandru Lazar pentru festivitatea marcarii celor 40 de ani de la terminarea facultatii, la Elena Bichman-Caragiu sta scris urmatorul text: „…moare in toamna lui 2001 intr-un bar din New York, unde a fost asasinata de un psihopat”. Mai mult, la data intalnirii de la Studioul „Casandra”, din 10 iunie, la strigarea traditionala a catalogului, la Elena Caragiu, colegii prezenti au raspuns „decedata” sau „Dumnezeu s-o odihneasca in pace!”, pastrandu-se un moment de reculegere.
Anterior, la 1 aprilie 2002, actrita Cristina Deleanu isi inaugura rubrica personala din saptamanalul „VIP”, scriind despre vestea mortii colegei sale de grupa si de an, Elena Bichman Caragiu. Un al doilea ziar central publica si el, la inceputul lunii iunie, stirea mortii acesteia. Intr-un tarziu, „moarta” Elena Bichman a decis sa reactioneze. Asa cum sustine ea, cu ajutorul unor „prieteni”, a decis sa raspunda articolelor din presa bucuresteana folosind un alt ziar central, care nu daduse pana atunci nici o importanta acestui capitol, dar care a gasit nimerit sa incerce „sa dea o grea lovitura” concurentei directe, Libertatea, de care se teme cel mai tare si dupa care alearga gafaind, incercand sa tina pasul, cat de cat onorabil.
Elena Bichman ne-a declarat ca „nu a avut timp” sa raspunda articolelor despre moartea sa, desi era la curent si cu cel aparut in aprilie. A recunoscut ca nu mai tine de mult legatura cu Ambasada Romaniei in SUA, dupa cum a incercat repede sa afle de la cine aveam stirea „mortii” ei: „Cine v-a dat-o? Cristina Deleanu, Ion Caramitru sau vreun alt binevoitor? Pentru mine, ei au murit inainte ca acestia sa ma declare moarta!”. A adaugat ca de mai bine de un an s-a mutat din New York in Pennsylvania, unde are o agentie imobiliara (detalii la adresa de web www.2000homesrealty.com). Nu mai tine legatura decat cu „romanii de calitate”, evitandu-i cat mai mult pe acei „actori nenorociti care vin din Romania si joaca in barul din Quens”. Brusc si-a reamintit de sfatul primit de la sotul ei, Toma Caragiu, cu putin timp inainte de moartea acestuia: „Tu trebuie sa pleci din Romania, o tara in care nimeni nu te intelege”, caruia i-a si dat de altfel curs in 1978, cand a plecat in Grecia.
A urmat Franta, in 1980, unde a scos fara succes un disc de muzica usoara. Doi ani mai tarziu s-a stabilit in SUA. Elena Bichman Caragiu s-a recasatorit aici pentru a treia oara (dupa scriitorul Paul Ioachim, pe care l-a parasit pentru Toma Caragiu), cu un roman stabilit in SUA, Ion Stoica, americanizat drept John Chester. Sustine ca nu mai are nici o ruda in tara. O intreb daca numele de Eliza Ionescu ii spune ceva. „Da, e o batrana de vreo 80 de ani a carei mama a fost sora cu mama mea”. Continuu. „Alexandru Lazar?” „Nu-mi amintesc despre o persoana cu acest nume”. Asta in ciuda faptului ca a jucat impreuna cu el doi ani pe scena teatrului de la Piatra Neamt, Lazar precizand ca poate oferi detalii si de la intalniri de neuitat dintre cele doua familii. „Matilda Marioteanu-Caragiu? Sigur, m-am intalnit recent cu fiica ei, Brandusa Marioteanu Caragiu, la New York. Mi-a spus ca mama ei e nebuna. De altfel, Toma ii inchidea telefonul atunci cand ne suna”. Elena Bichman a concluzionat sec ca va angaja un avocat pentru a ne da in judecata si ca oricum nu va recunoaste nimic din ceea ce ne-a declarat telefonic. In treacat fie spus, Matilda Marioteanu-Caragiu, sora lui Toma Caragiu, e un cunoscut filolog. La data aparitiei primului articol ne-a precizat ca auzise despre zvonul mortii cumnatei sale, Elena, adaugand ca aceasta a evitat sa mai tina legatura cu familia sotului ei dupa disparitia lui Toma Caragiu. Asta in timp ce fostii colegi se declara total surprinsi de evolutia evenimentelor. Alexandru Arsinel spune ca „n-a fost vorba despre nimic premeditat”. „Din fericire, traieste si ne bucuram. O cautam de luni bune. Numai ca ea a dat o cu totul alta turnura celor intamplate, interpretand totul ca un atac direct la adresa lui Toma Caragiu. E o concluzie trista. Nimeni nu-l poate jigni pe Toma Caragiu. Reactia ei nu mi se pare deloc potrivita”.

Urmărește-ne pe Google News