Pintea si-a „imprumutat” fata statuii din Parcul Obor

Primii doi ani i-am facut la graniceri, apoi am venit la militie in Bucuresti. Liberarea m-a prins la fabrica de paine”.
„La Academia de Arta am ajuns in urma unui concurs, prin 1955, am vazut anuntul in ziar. Pentru cele cateva locuri libere ne-am prezentat vreo 20 de candidati. Erau acolo in sala si profesori de anatomie, de pictura, de grafica, de sculptura, ne-au pus sa ne despuiem, ne-au intors pe toate fetele, ne-au studiat cu atentie trupurile. I-am convins repede, le-a placut de mine, aveam muschi si eram foarte bine proportionat, asa ca m-au angajat. Aveam leafa de 348 de lei pe luna”, povesteste Marin Pintea.

„Unele studente erau asa frumoase incat…”
Cariera lui de model a durat 10 ani, timp suficient pentru Pintea, care se considera la vremea respectiva un timid, sa se obisnuiasca cu ideea ca este platit pentru a fi privit gol deopotriva de tot felul de artisti, studenti si, mai ales, de studente. „E, aici era problema. Ca de multe ori… ma scuzati, ma intelegeti ce vreau sa zic. incercam sa ma abtin dar unele studente erau asa frumoase incat… ma intelegeti ce vreau sa spun. Ca sa nu ma fac de ras ma uitam in alta parte sau ma gandeam aiurea, la ale mele”.
Cu monumentul din Parcul Obor este o poveste cu totul speciala. „Sa tot fi fost prin 1960, parca. Boris Caragea, sculptorul, s-a prezentat la academie si a spus ca are nevoie de un model pentru o statuie care sa comemoreze rascoala taranilor de la 1907. Am fost ales eu. Mai intai s-a realizat o copie numai din lut. Saracul artist statea cocotat pe schele, pentru ca a facut o copie de patru ori mai mare decat mine. A lucrat la ea luni in sir. Dupa ce a terminat-o, a acoperit-o cu ghips apoi s-au dus cu mulajul la niste ateliere speciale si au turnat statuia in bronz”, mai spune Pintea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE