Piticul care se lupta cu destinul: „Eu sunt frumos asa cum sunt”

„Piii-ciu matriii-ciu!”. Tancii de scoala nu-l iertau niciodata cand dadeau ochii cu Tibi pe coridoarele scolii. Si il atatau cu rautate. „Piiiii-ciuuu!”. Iar piciul tacea, inghitea si se umplea de ura. „Hai sa-l batem! Ca-i mic!”, propunea cate un istet. Numai el stie cum a rabdat patru ani pana a dat Dumnezeu de a terminat scoala generala. Cand a sfarsit-o, s-a ascuns acasa la bunici la Diosig, sa nu-l mai ajunga tipenie de copil si batai de joc. Sa nu-i mai vada. Sa nu-i mai auda. Nici ecoul rau, ca un cutit infipt greu in inima. „Piiitiiicuuuleee!”…
„Viata e frumoasa. Si eu sunt frumos. Totul e bine si eu sunt bine asa cum sunt”. Filozofia lui de viata a tradus-o din ungureste cu aproximatie in romaneste si ii face bine sa o spuna. Des. Pana sa coboare din pod pofta de viata, i-a luat timp. Si suferinta multa. „La bunici, n-am citit, n-am facut nimic. Stateam in pat si nu aveam nici un scop. A trecut ianuarie, no bine! A mai trecut februarie, fie! Apoi sapte ani mi-au trecut asa, degeaba”. Ii pare rau de risipa. Cum risipa au fost si anii de peregrinari pe la doctori, in Cluj si Bucuresti, sa il vindece de ce nu putea fi vindecat. „Pe la un an si jumatate si-au dat seama doctorii ca am mainile prea mici. La Spitalul de Copii, n-au stiut ce sa imi faca. Dupa un an m-am dus la Institutul Parhon din Bucuresti si acolo medicii au zis ca glandele hormonale nu produc destui hormoni de crestere. Mi-au dat tablete, injectii, de toate. Am fost cobaiul lor. S-au strans un metru de hartii medicale. Mi le-au trimis la specialistii din Moscova si ei le-au trimis la Berlin. Pana la urma au zis diagnosticul: nanism. Adica pitic”. Si Tibi pronunta cuvantul parca incercandu-i rezonanta. Nu-l mai deranjeaza. „Pitic-pitic, dar voinic!”, rade el, inveselit.
„Primul pas, vreau sa-mi iau bacalaureatul”. Tibi si-a ordonat viata pe urmatorii zece ani si ii face mare placere sa bifeze mici victorii din marele plan. „Am terminat cursul de calculatoare si fac germana in particular. 70 de ore, pana acum. Vreau sa dau la facultate si apoi sa ma fac traducator sau profesor de germana. Ce zici? Se poate?”. Nu mai are nevoie de confirmari. El stie ca poate. De doi ani de zile, de cand a abandonat gandurile de sinucidere si s-a inscris la liceu, la seral. „Mi-au facut media pe cei patru ani de gimnaziu si mi-au calculat un fel de medie de capacitate. Domnul director de la Ady Endre a fost foarte de treaba si m-a inscris in clasa a noua. Am un 7 la limba romana, dar mai am doi de 10 pe langa. Am mai luat un 7 la matematica, dar acum iau meditatii cu o studenta si s-a facut lumina la capatul tunelului. In rest, numai 9 si 10”. Si, ca sa tina ritmul alert in fiecare zi, a mai facut un sacrificiu: si-a cumparat un Mountain Bike la comanda, pe masura lui. „Din Budapesta. 1,8 milioane. Dar a meritat. Are 5 viteze si roti de 20 de toli”. Calare pe noua bicicleta, face drumurile de la liceu la orele de germana si matematica, si iar la liceu, la laboratorul de informatica, sa navigheze pe Internet. Goneste, cronometrandu-se pe ceas. Iar in viteza pe care a prins-o nu-l mai ajung vorbele de ocara. Nici macar ecoul lor…
La Berlin, la o intalnire internationala a persoanelor cu dezabilitati fizice si psihice, Tibi s-a indragostit prima oara. Merilin, suferinda de afectiuni psihice in urma unui accident de circulatie, i-a ranit inima. „Pentru ea am inceput sa invat germana. Dar m-a dat pentru un alt baiat, tot retardat. El nu era pitic”. Tibi e acum precaut. Are o profesoara de religie, Peggy, careia ii admira frumusetea si ii cumpara flori, dar despre care spune ca ii e doar amica.
„Nanismul hipofizar este doar un simptom, nu o boala. Persoanele pot sa ramana scunde din mai multe cauze. Unele sunt ereditare si se transmit de la o generatie la alta. Sunt zeci de astfel de boli, dintre care unele se pot trata, altele nu”, spune dr. Ritli Ladislau, directorul Directiei Judetene de Sanatate Publica. Majoritatea oamenilor care au inaltimea mult sub medie sufera de nanism. Nu toti se dezvolta insa armonios. „Bolnavii care sufera de tulburari la nivelul cartilajelor de crestere au membrele si capul usor deformate”, precizeaza medicul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE