” Pot sa dorm linistit, imi simt constiinta impacata”

Salvează articol

El se apara spunand ca nu a dorit decat sa o ajute pe “posedata” si declara ca pe masura ce ancheta va fi dusa la sfarsit vor iesi la iveala amanunte care vor provoca o stare de soc si mai mare. Moartea Irinei Cornici a bulversat o tara intreaga, conditiile suspecte in care aceasta si-a pierdut viata starnind controverse de neimaginat. Pe scurt, se spune ca Irina a decedat in urma unei sedinte de exorcizare, primele rezultate ale anchetatorilor ducand la concluzia ca Irina a murit asfixiata si deshidratata. Acuzatii, preotul si patru maicute care au participat la ritualul de exorcizare, se apara spunand ca Irina era in viata cand a fost luata de echipajul salvarii vasluiene. Discutia cu Daniel Corogeanu a avut loc in conditii mai putin obisnuite, acesta exprimandu-si dorinta ca intalnirea cu reporterii Libertatii sa se desfasoare departe de agitatia cotidiana, intr-un loc cat mai retras, fara prea mult tam-tam si in conditii de discretie maxima, fara camere de filmat sau fotografiat. Intalnirea a avut loc aproape de miezul noptii, la cativa kilometri departare de municipiul Vaslui, in imediata vecinatate a locului cunoscut sub numele de “Cismeaua Moldovencei”, preotul Daniel venind insotit de cativa dintre prietenii care ii asigura acum protectie si il tin departe de ochii curiosilor si gura lumii. Cu calm, fara a parea foarte afectat de cele intamplate, Daniel Corogeanu spune ca se simte cu constiinta impacata. “Acum pot sa dorm linistit. Nu am vrut decat sa-mi fac datoria. Nu sunt primul, nici ultimul care rabda pe nedrept, le spuneam la maici si celor credinciosi cand se spovedeau, care se plangeau ca rabda pe nedrept niste lucruri la scoala, la serviciu sau in societate: nu e nici un merit sa rabzi pe drept. Avocatii nostri au reusit sa demonstreze in fata judecatorilor, dupa probe, dupa marturii, dupa hartii, ca insasi arestarea a fost o ilegalitate”. Despre Irina Cornici, preotul spune ca nu a avut ocazia sa o cunoasca foarte bine. “Maicile au fost cele care s-au ocupat de ea, in intimitatea lor, in ale lor. Cand s-a imbolnavit au dus-o la spital, cand a venit de la spital, am acceptat-o asa, in starea ei in care era, m-am rugat pentru ea, am facut tot ce am putut pentru a o ajuta, si din mila, dar si din dragoste pentru ea. Un lucru stiu, ca atunci cand au externat-o, dupa prima internare, nu i-au dat maicii nici o hartie care sa mi-o arate, de ce sufera sau ce are, nu mi-a dat nici o hartie. Fata de Irina pun mana pe inima si spun ca am facut tot ce am putut pentru binele ei, am vrut sa o ajutam si daca doctorii ne-au predat-o asa cum ne-au predat-o, considerand poate ca nu mai au ce face cu ea, noi ce puteam sa mai facem? Ne-am rugat”, spune fostul preot. “Un posedat, cand il vezi ca mereu pomeneste de diavol, uite ce-mi face diavolul, sau prostii, acele prostii care nu se cuvine sa le rostim, care spunea de diavol ca ii face si drege, prostii d-astea, sau zicea “Daca stiam ca ma duci in Iad nu mai intram in ea”, adica in Irina, gura, vocea, cuvintele ei, asa vorbea diavolul si multe altele pe care acum mi le-au spus si mie maicile care au stat langa ea”. Daniel Corogeanu spune ca toate detaliile picante care au fost servite presei sunt simple fabulatii. “Nu, nu am tinut-o rastignita. Nu, nu a fost cruce, a fost o targa improvizata pentru a o imobiliza, doar pentru atata lucru. In fiecare carte de rugaciune a unui preot se gasesc slujbele pe care le-am facut si noi. Nu a fost cruce asa cum s-a spus, ar fi insemnat sa facem o profanare. Nu, nu este adevarat ca am tinut-o fara apa si fara mancare. Doctorii vor arata si ce a avut in stomac, pentru ca ea a mancat ceai cu paine”. “Inainte de a veni salvarea, dupa cele doua zile de rugaciuni pentru ea, miercuri dimineata ea s-a simtit bine. A vorbit cu maicile, le-a zambit, le-a recunoscut pe nume. Am facut si slujba de a treia zi - linistita a stat, n-a mai scancit, nu a mai zis nimic, a stat foarte cuminte, nici nu mai era legata, nu mai avea nimic la gura. Dupa slujba, a luat agheasma, sfanta anafura, am scos-o afara din biserica, asa, ca pe un om nou. I-am facut ceai, a mancat, am zis ca totul e foarte bine. Cand deja era foarte bine, mergand pe acolo, in spatiul calugaresc, pe iarba, a avut o stare de lesin. Atunci am zis: “Mai, dar ce s-a intamplat?”. Am zis mai bine sa chemam salvarea. Au venit, i-au facut primele interventii pe care le face fiecare doctor, i-au luat tensiunea si cand au vazut ca este vie au zis sa o punem in salvare, sa mergem la spital. I-au pus perfuzie, am chemat soferul sa dea drumuÂ’ la nu stiu ce aparate pe acolo si, inainte de a pleca masina, a dat prin statie la dispecerat ca nu e moarta, traieste. Nu era moarta, asa cum spun medicii”. In acest moment, preotul aduce in discutie un aspect foarte putin cunoscut publicului larg. “Ceva s-a intamplat in salvare. Aceste lucruri se constata din foaia medicala de acolo. Ei s-au straduit sa faca ceea ce au putut si au facut ceea ce au crezut ei. Nu stiu daca au facut bine sau rau, nu vreau sa judec - cum nu vreau eu sa fiu judecat gresit - nici ei sa nu fie judecati gresit, nici ei si nici altcineva. Dar trebuie sa iasa adevarul, intr-un fel sau altul. Aceste ciudatenii care apar si au aparut poate abia acum in mintea unora, care mai intai au judecat si abia acum analizeaza, trebuie sa iasa la iveala. Sunt niste ciudatenii - sa stii ca pleaca omul in coma si ca in salvare, sub asistenta doctorului, moare pe drum. Si acuma am mai auzit si noi ce s-a mai intamplat, cu acea adrenalina. Scrie pe foaia medicala ca i-au dat sase fiole, murea si un elefant. Dubioase lucruri, care trebuie cercetate”. Indiferent ce va decide Justitia, Daniel Corogeanu e convins ca Sfantul Sinod va avea puterea de a judeca la rece acest caz. “Cred ca biserica stie deja verdictul, cel real, adevarat. Oricare ar fi judecata civila, fiecare in adancul constiintei stie adevarul. Daca se termina cu bine, o sa-mi iau traista in spate si o sa plec prin munti, sa-mi plang pacatele pe acolo, pentru ca m-am saturat de tot - de oameni, de societate, de, iata, atatea rautati ce se invart in aceasta lume. Pe care am lasa-t-o facandu-ma calugar”.