La 7 mai 1945, Germania a semnat actul de capitulare necondiționată, marcând sfârșitul oficial al celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa. Evenimentul a avut loc la cartierul general al Forțelor Aliate din Reims, Franța. Potrivit Onet Wiadomosci, semnarea capitulării a fost un moment crucial, care a pus capăt celui mai devastator conflict din istoria omenirii.
Cuprins:
În dimineața de 7 mai, generalul Alfred Jodl, reprezentantul Germaniei, a semnat actul de capitulare în prezența generalului Dwight Eisenhower, comandantul suprem al forțelor aliate. Inițial, Jodl a încercat să obțină capitularea doar pe frontul de vest, dar amenințarea lui Eisenhower cu reluarea bombardamentelor asupra orașelor germane l-a determinat să accepte capitularea totală.
Capitularea a fost confirmată public de Lutz von Schwerin-Krosigk, șeful interimar al guvernului german, într-un discurs radiodifuzat din Flensburg. Depunerea armelor a fost stabilită pentru 8 mai, ora 23.01.
La insistențele lui Stalin, o a doua ceremonie de capitulare a avut loc pe 8 mai la Berlin. Mareșalul Wilhelm Keitel a semnat din nou actul de capitulare necondiționată în prezența mareșalului sovietic Gheorghi Jukov.
Stalin dorea ca acest eveniment să aibă o semnificație propagandistică mai mare pentru Uniunea Sovietică.
Între 17 iulie și 2 august 1945 a avut loc Conferința de la Potsdam, unde liderii aliați au discutat viitorul Germaniei învinse. S-a decis demilitarizarea, denazificarea și democratizarea țării.
La Potsdam „s-a stabilit că obiectivul politicii aliaților nu era eliminarea, ci doar reconstrucția vieții politice germane pe baze democratice, pentru a permite germanilor să coopereze pașnic în viața internațională”.
Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație controlate de SUA, Marea Britanie, Franța și URSS. Berlinul a fost, de asemenea, împărțit între cele patru puteri.
Consiliul Aliat de Control, format din reprezentanții celor patru țări, a devenit autoritatea centrală în Germania ocupată. Acesta și-a început activitatea pe 30 august 1945.
Înfrângerea a avut consecințe catastrofale pentru Germania. O treime din averea națională a fost distrusă, 20% din clădirile industriale au dispărut complet. Infrastructura de transport a fost grav afectată.
Germania a trebuit să plătească reparații de război substanțiale. Milioane de refugiați și persoane strămutate au creat probleme sociale majore.
Conform sursei citate, „Germania nu mai era o națiune, ci doar o societate în declin (Zusammenbruchgesellschaft). Istoria Germaniei în 1945 a început din nou la ora zero (Stunde Null)”.
Germanii au fost nevoiți să se confrunte cu crimele comise în timpul regimului nazist. Procesul de la Nürnberg, început în noiembrie 1945, a expus amploarea atrocităților.
Mulți intelectuali germani, precum istoricul Friedrich Meinecke, și-au exprimat îndoielile cu privire la capacitatea Germaniei de a reveni la valorile umaniste după anii de nazism.
În contextul Războiului Rece, Germania de Vest a avut șansa de a reveni treptat la democrație și de a se integra în comunitatea occidentală. Procesul a durat însă mai multe decenii.
Abia în 1990, odată cu reunificarea Germaniei, s-a încheiat oficial perioada postbelică. Tratatul „doi plus patru” a marcat recâștigarea suveranității depline a Germaniei unificate.
Capitularea din mai 1945 a reprezentat astfel nu doar sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, ci și începutul unei noi ere pentru Germania și Europa.
La 8 mai 2025 se marchează 80 de ani de la momentul în care preşedintele SUA, Harry S. Truman, prim-ministrul Marii Britanii, Winston Churchill, şi generalul francez Charles De Gaulle au proclamat oficial victoria Aliaţilor asupra Germaniei naziste, eveniment ce a pus capăt celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.