8 mai 1945. Cum au primit românii vestea încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial. Trei zile de petreceri în stradă cu „dezlegare” la radio

Trei zile de petrecere, în România

Locuitorii marilor orașe din Marea Britanie, Franţa şi SUA au serbat pe străzi vestea capitulării necondiționate a armatei germane, iar Bucureștiul nu a fost deloc mai prejos. În acel început de mai 1945, românii au avut trei motive de bucurie: Paștele, care picase în data de 6 mai, încheierea războiului și Ziua Regalității, celebrată pe 10 mai.

La București, „măreața victorie” a fost serbată pe 10 mai, zi în care oricum fuseseră pregătite din timp evenimente dedicate regelui. Defilările, horele în stradă, paradele militare, bătaia cu flori și focurile de artificii au fost dublate de trei mari decizii luate de guvern.

Renunțarea la camuflaj

Premierul comunist Petru Groza a cerut ca activitatea din fabrici, magazine și școli să fie suspendată pentru ca oamenii să poată participa la paradă. 

Totodată a fost anunțată desființarea camuflajului în întreaga țară, obligatoriu chiar și pe timpul zilei în ultima parte a războiului, și, nu în ultimul rând, restituirea aparatelor de radio, confiscate de la populație pentru a nu interfera cu sistemul de comunicații al armatei. 

Recomandări

Visul Melisei, tânăra abandonată de părinți care vrea să fie doctor: „Învăț ca să iau Bacul, apoi voi da la Medicină. E tot ce-mi doresc!”

O relaxare a restricțiilor impuse populației din cauza războiului a început să se simtă în România chiar de la începutul anului 1945. În 30 aprilie ziarele naționale începuseră să titreze că finalul conflagrației „este o chestiune de ore” și anunțau timid posibila sinucidere a lui Hitler. Disperați de întunericul în care au trebuit să trăiască mai bine de un an, românii cereau insistent desființarea camuflajului, o măsură de precauție luată în vara lui 1943, an în care Bucureștiul și Ploieștiul au fost puternic bombardate. 

Cât timp a fost în vigoare obligativitatea camuflajul, oamenii nu aveau voie să aprindă lumina în case pe timpul nopții, nici măcar să-și aprindă o țigară, iar la exterior iluminatul public se făcea controlat și doar cu autorizație specială de la armată.

„Pericolul aerian asupra teritoriului ţării nu este complect înlăturat. Oricând este posibil un atac aerian în orice punct al ţării. Incursiuni şi recunoaşteri aeriene de noapte au fost executate de inamic recent. În consecinţă toate măsurile de apărare pasivă şi organizaţiile A. P. trebue să rămână în vigoare. Camuflajul luminilor interioare la locuinţele particulare, vitrinele magazinelor, întreprinderi şi instituţii de stat şi particulare se menţine cu cea mai mare rigurozitate, între orele anunţate prin ziare. Pentru a se putea avea controlul stingerii în caz de pericol aerian, aprinderea luminilor exterioare în Capitală la locuinţele particulare, instituţii, magazine, etc. se va face numai cu autorizaţii speciale date de Zona A. P. Bucureşti”, anunțau încă ziarele în ianuarie 1945.

Recomandări

Putin plănuiește ofensiva finală pe 3 fronturi în Ucraina. Cum vrea să își asigure o victorie rapidă

Liber la aprovizionare cu „miei tăiați” 

După ani de întuneric impus, vestea anulării obligativității camuflajului a fost primită cu mare entuziasm, cu atât mai mult cu cât, odată cu permisiunea aprinderii luminilor, bucureștenilor li s-a permis să organizeze ospețe de Paște. Teohari Georgescu, primarul Bucureștiului, anunța că în perioada sărbătorilor aprovizionarea este liberă, oamenii având permisiunea să-și aducă de la țară „miei tăiați”, fără să mai fie opriți de poliție. 

Primăria municipiului Bucureşti face cunoscut că potrivit ordinului d-lui Teohari Georgescu, ministrul afacerilor interne, cetăţenii Capitalei au voe ca prin mijloace proprii să-şi aducă miei tăiaţi şi alimente pentru sărbători. Prefecturile de judeţ au primit ordin categoric ca aceste transporturi să fie complet libere, nimeni neavând voe, sub severe sancţiuni, a le opri. Organele poliţiei comunale vor da, la barierele Capitalei, concursul cetăţenilor, pentru ca acest ordin al ministerului de interne să fie executat întocmai, anunța ziarul Universul, în ediția din 2 mai 1945.

Relaxarea venea în contextul în care în România acelor ani aprovizionarea cu alimente era raționalizată, oamenii de rând având voie, de exemplu, să cumpere doar câte 300 de grame de pâine pe zi, iar brutăriile nu puteau fabrica pâini mai grele de 600 de grame.

Recomandări

Șiretlicul avocaților lui Niculae Bădălău: cum au întors la zero, după doi ani și jumătate, procesul de corupție al fostului baron de Giurgiu

Regele Mihai a împărțit Lumină, la Sinaia

De Paște, s-au organizat două mari evenimente dedicate acestei sărbători religioase, la Sinaia și București. Oficialitățile de prim rang au participat la slujba de Înviere la mănăstirea Sinaia, într-o ultimă încercare de a păstra tradiția, să ia lumină direct de la lumânarea regelui. 

„Din Bucureşti, au sosit domnii: Gheorghe Tătărăscu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul comunicaţiilor şi lucrărilor publice, Mihail Ralea, ministrul artelor, alţi demnitari, precum şi reprezentanţii presei. Populaţia oraşului sa strâns în faţa bisericii, aclamând frenetic pe tânărul Suveran. Membrii guvernului şi înalţii demnitari au prezentat urări Suveranului după care Majestatea Sa Regele a dat lumină tuturor conform tradiţiei”, anunța Universul în ediția din 10 mai 1945. Toți demnitarii au rămas peste noapte la Sinaia, mai puțin Gheorghiu Dej, anunțau ziarele din epocă.

Reprezentanții armatei alături alți membri ai guvernului au ales să rămână la București, în noaptea de Înviere, participând la slujba organizată la Biserica Patriarhiei care s-a finalizat dimineața, la orele 2.30, dar nu înainte ca Patriarhul Nicodim să ciocnească ouă roșii cu generalul Vasiliu Rășcanu, ministru de război, în sala tronului patriarhal.

Din petrecere în petrecere

La patru zile distanță de Paște, românii se pregăteau din nou să petreacă. N-a fost clar de prima dată ce anume serbau: Ziua Regalității, Ziua Independenței sau marea victorie împotriva regimului hitlerist. Derutați de abundența de evenimente de celebrat, gazetarii au considerat de cuviință să dea o însemnătate generală momentului și au decis că în ziua respectivă se petrecea pentru înfrățirea între popoare. Cert este că în dimineața zilei de 10 mai 1945, în centrul Bucureștiului, în piața palatului și la Patriarhie s-au adunat peste 10.000 de persoane.

• „În Piața Palatului câteva zeci de mii de cetățeni sau adunat manifestând cu un viu entuziasm pentru M. S. Regele Mihai, M. S. Regina Mamă Elena, pentru marii noștri aliați, pentru prietenia dintre popoarele victorioase împotriva hitlerismului. 
• Din piaţa Palatului și până nu piaţa Jianu e o imensă mulţime încolonată, care freamătă de bucurie că războiul sa sfârşit.
• Capitala, e în plină sărbătoare. Peste tot flutură drapelul ţării și al Naţiunilor Unite. Populaţia Capitalei trăeşte clipe de adevărată înălţare sufletească. Ziua Victoriei, ziua păcii mult dorite e sărbătorită de întreaga suflare românească
• Tramvaele tixite cu cetățeni ce se întreptau spre locul manifestațiilor se încrucișau cu coloanele tineretului ce se îndrepta sprinten spre piețele publice unde muzicile militare și fanfarele organizațiilor muncitorești intonau imnurile și marșurile Victoriei”, anunțau ziarele naționale.

Bucureștenii, încurajați să asculte „toate muzicile”

Programul manifestațiilor a fost anunțat încă din data de 9 mai, iar muncitorii, funcționarii și elevii au fost înștiințați că a doua zi activitatea instituțiilor publice, inclusiv a magazinelor se suspendă din dispoziția guvernului. 

Oamenii erau încurajați să iasă din case și informați că sirenele care vor suna pentru ultima dată pe 10 mai nu vor semnala pericolul iminent al unui raid aerian, ci, din contră, încetarea războiului. Erau chemați să asculte „toate muzicile”, să meargă în grădini publice, la teatre și cinematografe care aveau programe speciale și gratuite.

„Totodată preşedinţia consiliului de miniştri a comunicat tuturor prefecturilor şi autorităţilor din ţară următorul program pentru ziua de azi: Astăzi întreaga ţară şi întreg poporul îmbracă hainele de sărbătoare. Toate instituţiile publice, întreprinderile particulare, magazinele îşi vor suspenda imediat activitatea pentru a participa la sărbătoarea întregului popor. 

Bisericile din întreaga ţară vor trage clopotele de la orele 12 până la 14, toate muzicile (militare şi particulare), vor cânta în pieţele şi grădinile publice, cinematografele şi teatrele vor organiza spectacole speciale în acest scop. Toate clădirile publice şi particulare vor fi pavoazate şi laminate”, a fost mesajul publicat de toate gazetele naționale care și-au păstrat activitatea și în timpul războiului.

În dimineața de 10 mai, Bucureștiul a fost trezit cu 21 de salve de tun „trase de o baterie de pe dealul Arsenalului” și care anunțau începerea serbărilor. Mulțimea era deja adunată în Piața Națiunii și pe dealul Patriarhiei în așteptarea tânărului rege, care urma să participle la slujbă.  

Suveranul a trecut spre Patriarhie puțin după ora 9 dimineața într-o maşină deschisă, fiind „îndelung ovaţionat”, anunța Universul, în ediția dedicată aproape în întregime zilei de 10 mai. După slujbă, mulțimea s-a îndreptat spre Piața Palatului așteptând din nou apariția regelui.

„La balcoane, pe clădirile învecinate, pretutindeni de unde privirile pot răzbate spre balcoanele palatului regal, sunt grupuri compacte de cetăţeni. Eleve şi elevi a numeroase şcoli sunt adunaţi în piaţă cu steguleţe şi placarde… La sosirea maşinei regale în piaţa palatului mulţimea a isbucnit în urale. Lumea ia cu asalt grilajul palatului şi în câteva clipe întreg grilajul este încărcat de cetăţeni care cer ca Suveranul să apară la balcon. Piaţa palatului e o mare de capete, de pălării, batiste şi mâni care se agită, iar de pe calea Victoriei mulţimea răsbate în valuri. De la Teatrul Naţional şi până la Ateneu, furnicar de lume”.

După acest moment dedicat regelui, a urmat parada militară, fiecare unitate armată fiind întâmpinată cu ploaie de flori aruncată de mulțimea care asista de pe marginea bulevardelor și, la final, de o defilare a civililor. „În timpul defilării, avioane sovietice şi române sburau la înălţime mică deasupra mulţimii, care ovaţiona îndelung”, nota ziarul Universul.

Serbarea publică s-a terminat spre seară, după orele 19.30, când a fost organizată o retragere cu torțe și în același timp un foc de artificii.

Tradiționala retragere cu torțe a completat spectacolul de veselie și mulțumire sufletească. Unități militare, cu fanfare, au străbătut orașul. Între Cercul Militar și Palatul Regal publicul s’a amestecat cu ostașii purtători de torțe făcând armatei o frumoasă manifestație de simpatie, nota ziarul Timpul în ediția din 13 mai 1945.

Birlic și Arta Florescu, vedetele spectacolelor

Teatrele private care încă mai funcționau în 1945 își chemau publicul la spectacole care se jucau cu casa închisă, actorul de comedie Vasiliul Birlic și soprana Arta Florescu fiind, la acel moment, vedetele adulate de publicul bucureștean. 

În schimb, în cinematografe începuseră deja să ruleze filmele sovietice de propagandă, „Ivan cel Groaznic”, turnat chiar în timpul războiului (1944), aflându-se în programul cinematografelor din București în ziua de 10 mai alături de documentare care aveau ca subiect viețile lui Stalin, Roosevelt și Churchill. 

La Ateneu a fost organizat, în zilele dedicate serbării victoriei, „Festivalul Shostakovich”, în program fiind Concertul pentru pian și orchestră și Simfonia VII Leningrad.

Printre operele sovietice, care începuseră să acapareze sălile de spectacole, încă se puteau strecura reprezentanții de jazz simfonic cu aranjamente din muzica marilor artiști americani, Glenn Miller, Artie Shaw și Benny Goodman. Concertul, la care au participat 40 de swing-man, a fost organizat în sala cinematografului Aro din București și dedicat sinistraților din Ardeal și Moldova.

Românii și-au primit aparatele de radio înapoi

Ziua Victoriei a fost urmată de două mari vești pentru populația României. Guvernul renunța la restricționarea aparatelor de radio, dispusă în 1944, și simplifica radical programa de bacalaureat, examen care urma să fie susținut de elevii absolvenți de liceu la final de iunie.

„Guvernul de acord cu Comisia Aliată de Control având în vedere că prin capitularea necondiționată a Germaniei, ostilitățile din Europa au încetat, a hotărît ridicarea măsurilor restrictive cu privire la dreptul de folosință al aparatelor de radio-recepțe pe întregul teritoriu al României”.  

Oamenii au fost astfel informați că trebuie să se adreseze Ministerului de Interne pentru a-și recupera aparatele de radio confiscate cu un an în urmă, în plus, magazinele aveau din nou permisiunea să vândă astfel de dispozitive.

Se anunța totodată că emisiunile care promovau „elemente fasciste, hitleriste sau legionare” nu erau tolerate.

Bacalaureatul, simplificat

În ceea ce privește elevii de liceu, care trecuseră prin șocul războiului, Ministerul Educației Naționale dădea marea veste: materia de bacalaureat a fost mult simplificată, autoritățile fiind conștiente că liceenii nu avuseseră cum să se pregătească pentru un astfel de examen.

„La limba română se cer numai 10 opere, fără date şi amănunte biografice relative la autori. Sau scos: Brătescu Voineşti, Goga şi Rebreanu. La limba latină oralul constă numai din istoria literaturii. La geografie, fără geografia umană şi fără ţările vecine. Din filosofie figurează la examen numai logica şi sociologia. La matematici, fără geometria descriptivă. La naturale se va examina numai din biologie, iar la fizico-chimice, sau făcut mari reduceri”, anunțau ziarele epocii. 

În paralel, Universitatea de la Iași, obligată să se refugieze în Alba Iulia în ultimii ani de război, anunța că-și va relua cursurile începând cu 15 mai 1945. 

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro