Psihologul Libertatea, despre demisia lui Tudose: “Când dai nas în nas cu ursul în pădure, nu e recomandat să îl înfrunți. În PSD, ursul e Dragnea”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Psihologul Libertatea, despre demisia lui Mihai Tudose. Cezar Laurențiu Cioc explică de ce a ales premierul Mihai Tudose să demisioneze, în loc să lupte împotriva conducerii partidului.
Cuprins:
Psihologia politică este o ramură a psihologiei care explică modul de gândire și de acțiune a celor care vor să conducă o țară. În psihologie există un principiu-reacție numit “Luptă sau fugi”. Pe scurt, este vorba despre reacția pe care un individ o manifestă când e pus față în față cu un pericol sau cu un stres major. Când dai nas în nas cu primejdia sau cu presiunea psihologică, într-o fracțiune de secundă alegi fie să te lupți, fie să fugi. Este exact situația în care s-a aflat premierul demisionar Mihai Tudose în ședința Comitetului Executiv Național CEx-ului (CExN) al PSD din 15 noiembrie.
Până la CexN, deși conducerea partidului pusese de mai mult timp presiune pe el, Mihai Tudose părea de neclintit. Dacă am gândi în termini de fotbal, am putea spune că Tudose conducea cu 1-0 meciul cu Liviu Dragnea. I-a îndepărtat acestuia din guvern cel mai “greu” ministru, pe Sevil Shhaideh, la precedenta criză din partid. Iar dezacordurile fostului premier cu ideologia partidului din care face parte nu s-au oprit aici. Mihai Tudose declara public că nu crede că DNA face dosare la comandă ca să îi dărâme lui guvernul, - făcea atunci referire la anchetarea de către DNA a miniștrilor Sevil Shhaideh și Rovana Plumb. Poziția oficială a PSD era aceea că dosarele acestora sunt comandate politic.
Atunci, părea că fostul premier se luptă, iar fuga nu era o alternativă. “Guvernul nu e brelocul lui Liviu Dragnea” lăsau să se înțeleagă susținătorii premierului. Iar tabăra lui Tudose se întreba de ce trebuie să se supună autorității lui Liviu Dragnea. Analiștii politici erau de părere că Tudose nu e Grindeanu și că va câștiga acolo unde primul premier dat jos a pierdut.
A urmat însă scandalul cu polițistul pedofil, care a dus la dezacordul cu ministrul de interne, Carmen Dan. Când fostul premier i-a cerut demisia, șefa de la interne părea că va avea soarta Rovanei Plumb sau pe cea a lui Sevil Shhaideh.
Deși declarase anterior că va demisiona dacă i se va retrage sprijinul politic, Mihai Tudose a intrat în ședința CexN încrezător că nu va fi nevoit să facă asta. La final a venit însă vestea-bombă: premierul pleacă din fruntea guvernului!
Psihologul Libertatea, despre demisia lui Mihai Tudose: “O retragere rațională, bazată pe conștientizarea faptului că partea adversă are arme mai puternice”
“Plec cu capul sus” a ținut să specifice Mihai Tudose, imediat cum a ieșit din ședința în care a fost mazilit. Din punct de vedere psihologic, este o declarație pe care orice politician căruia i s-a tăiat creanga de sub șezut ar fi făcut-o, pentru a lăsa, în precepția publică, impresia de echilibru și demnitate nepătată. Cu alte cuvinte, din principiul psihologic “Luptă sau fugi”, Tudose a ales fuga. Însă nu o fugă bazată pe frică, ci o retragere rațională, bazată pe conștientizarea faptului că partea adversă are arme mai puternice.
Sun Tzu, în “Arta Războiului”, afirma că “Nu începi un război decât atunci când știi că (și cum) ai să îl câștigi”. Fostul premier nu știa sigur nici una, nici cealaltaltă. Avea în minte un eșec răsunător, cel al lui Sorin Grindeanu. În sedința CexN, Tudose a evaluat forța “armatei” sale de susținători din partid și a constatat că era net inferioară forței “armatei” adverse. La asta s-a redus totul. Când dai nas în nas cu ursul în pădure, nu e recomandat să îl înfrunți. Asta pentru că e mai puternic nu pentru că ai avea alt tip de rețineri. Concluzia psihologică este aceea că “ursul” din PSD, care nu are încă dușmani naturali și este în vârful lanțului trofic, e Liviu Dragnea.
“Un viitor premier-marionetă va genera un ridicol social și mai mare decât cel generat de datul jos al propriului guvern… de două ori”
PSD și-a dat jos doi premieri, pentru că nici unul dintre aceștia nu avea valențe de marionetă. Logica ne spune că următorul premier propus de PSD, ca să nu mai fie dat jos, ar trebui să aibă un mai mare grad de flexibilitate în ceea ce privește influența primită din partea conducerii partidului. Cu alte cuvinte, să întrebe “Cât de sus?” când i se spune “Sari!”.
Psihologic vorbind, se simte imediat când un om acționează conform altor convingeri decât ale sale. Chiar dacă la început, un viitor ocupant al fotoliului de premier crede că are diplomația de a împăca voia partidului cu propriul lui mod de a face lucrurile, în timp, el se va vedea din nou între ciocan și nicovală, din cauza răspunderii uriașe a funcției. Un viitor premier-marionetă va genera un ridicol social și mai mare decât cel generat de datul jos al propriului guvern… de două ori.
