Punte intre lefuri

Daca o companie de stat isi poate permite sa umble cu fofarlica, tot nu prea plateste taxele la buget, o firma privata nu are nici un interes sa-si exagereze profiturile, ca sa-i fie impozitate vorbele. In aceste zile, sistemul bugetar mai iese o data la rampa. Putine tari din lume, poate nici o alta, isi permit ca, de doua-trei ori pe an, sa mai dea cate un concediu platit salariatilor, in afara celui obisnuit. La noi, Craciun, Paste, orice prilej e bun pentru a nu veni vreo zece zile la lucru. Pagubosul obicei e incurajat de insisi gestionarii tarii. Si in acest an, o punte de noua zile uneste Pastele cu 1 Mai, zona bugetara tragand obloanele, cu putine exceptii de ,,foc continuu,,. Recuperarea sambata e o gogorita, ca si alta data. Primii scutiti oficial au fost, se putea altfel?, parlamentarii, ca tot au luni de concediu, sarbatoresc Pastele de doua ori si se fac ca vin la slujba vreo trei, hai patru zile pe saptamana, cand nu-s peste hotare. Acest sistem paradoxal pentru o economie neproductiva, in care venitul la munca e doar o punte intre lefuri, se intoarce, bumerang, contra insisi beneficiarilor sai, ale caror revendicari salariale si sociale nu pot fi acoperite gafait doar din sfera privata, aceea in care s-a inteles ca pauza de munca e si pauza de castig.

Urmărește-ne pe Google News