Personajele lui Caragiale reuşeau, spre uimirea electoratului, să ajungă la armistiţiu şi să se "pupe toţi Piaţa Endependenţi". De ce, în 2008, n-ar izbuti şi strănepoţii lor? În fond, interesul poartă fesul. Nu cred că - după ce ani de zile şi-au tras ghionţi, nu şi-au vorbit, s-au acuzat de toate relele, inclusiv de corupţie, ba au iscat dihonie şi în populaţie - Băsescu şi Tăriceanu au reajuns la armonia din 2004, încălzind iarăşi supa. Cu doar zece zile înainte de alegeri, şi după alte semnale lansate de lideri PNL şi PD-L, cei doi s-au întâlnit în Piaţa Leu, la Cotroceni. Oficial, spre a discuta despre suspendarea taxei auto pentru maşinile noi.
Nu văd rostul, asta era o măsură de apanajul strict al Guvernului. Fie spus, fiţoşii nu vor renunţa la Porsche sau jeep pentru Logan, iar importurile de second-hand, cu taxa nemodificată, nu vor fi inhibate. La Cotroceni, mai curând, s-a pus ţara la cale. O variantă e chiar plauzibilă. PD-L - criza economică producând deja efecte dramatice, care în 2009 se vor agrava - nu mai e, pare-se, interesat să-şi asume singur guvernarea: nicăieri, în plină criză, un Cabinet n-a rezistat mai mult de 6-8 luni, ci a căzut, compromiţând şi partidul respectiv. Deci, cooptarea PNL ar duce la diluarea răspunderii pentru o scurtă guvernare eşuată. Liberalii ar avea şi ei certitudinea că vor mai sta o parte şi din 2009 la masa bogată. Între timp, rămas cu buza umflată, PSD ar risca să se spargă. Ar urma în toamna lui 2009 alegeri anticipate. Automat, campania electorală parlamentară s-ar cupla cu aceea prezidenţială.
Tractorul Băsescu ar remorca astfel din nou, pe faţă, PD-L şi, de milă, dar mai ales de silă, PNL. Nu contează că şi-au aruncat lături în cap câţiva ani. Au învăţat bine că politician e acela care, la micul dejun, înghite o broască râioasă vie.