Racanii sunt hraniti cu paine roasa de sobolani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O lege care, cel putin pentru o perioada, anihileaza complet personalitatea militarului in termen, obligat sa faca lucruri josnice pentru a-i distra pe "veterani".
Din momentul in care a trecut pragul unitatii militare si a schimbat hainele civile cu uniforma, fie ea verde sau albastra, recrutul devine instrumentul de distractie a militarilor cu state vechi. "Veteranul" nu va scapa, sub nici o forma ocazia de a-l pune pe "pufan" sau "biban" (oricum, tot aia este) in situatii umilitoare. Dovada ca pustiul cu valiza de lemn in brate este o victima sigura, care trebuie sa il asculte orbeste, e facuta inca de la poarta metalica a cazarmii. Nu de putine ori "veteranul" face controlul valizelor. Sa vada el ce mananca "bibanul" si el nu. Dar asta este nimic in comparatie cu ceea ce urmeaza.
"Veteranul", cu uniforma tocita de atata armata, vrea, brusc, sa isi vada cartierul in care a copilarit. E, poate, doua noaptea, motiv pentru care nu poate iesi din unitate. Dar datorita geniului sau, soldatul aduce cartierul in garnizoana. Stransi in jurul sau, toti "pufanii" ii vor "ridica" un cartier din valizele lor. Nu pot lipsi nici boschetii in care "veteranul" a jucat, nu o data, "de-a v-ati ascunselea". Apoi, cand dorul de casa s-a mai stins, "veteranul" pleaca. Cu scartait. Pentru ca a "ruginit" in armata. Fireste, zgomotele sunt realizate, sugestiv, tot de noii recruti.
Tot "veteranul" este in armata cel care poate asigura obtinerea unui permis. De conducere sau de pescuit, dupa caz. La "preselectie", "soferii" sunt aruncati in "trafic" printre paturi, pe cimentul din dormitor. Nu lipsesc claxoanele, "clipitul" becurilor de semnalizare sau zgomotul eventualelor "accidente" facute in timp ce bietii baieti se tarasc. Si, in plus, dusumeaua este "luna". La "pescuit" lucrurile stau putin altfel. Depinde de inventivitatea aceluiasi "veteran". Recrutul ori da cu undita la chiuveta, ori in dormitor dupa ce, in prealabil, au fost aruncate cateva galeti cu apa. Finalitatea este, fara exceptie, una singura. Militarul batjocorit va scoate niste niste bani din buzunar. Ori pentru ca este braconier, ori pentru ca nu are permis. Si asta pentru ca a fost prins in flagrant de "Paza de Coasta", reprezentata printr-o saltea pe care troneaza "fizicul" "veteranului", impinsa de doi "bibani".
Fereasca Dumnezeu ca peste dormitor sa se abata o ploaie cu pietre. Pentru ca atunci "bibanii" sunt obligati sa se ascunda sub paturi si sa strige cat ii tin plamanii: "Au, ma doare!". In caz contrar, "veteranul" ar putea inlocui pietrele imaginare cu cateva lovituri cat se poate de reale.
Acestea sunt doar cateva exemple de umilinte la care sunt supusi noii veniti in randurile armatei. Lor li s-ar putea adauga si altele precum "blitz-urile" (lovituri cu perna in capul celui ce doarme), sute de genuflexiuni facute cu valiza in mana si boneta intre picioare, chibrituri aprinse intre degetele de la picioare ale soldatului care doarme sau cantatul prin masca de gaze al carei filtru a fost scos ca din intamplare. Privite din exterior, sunt adevarate picanterii, dar pentru cel care, timp de o jumatate de an sau un an, este transformat in bataia de joc a unui individ complexat sunt chiar o corvoada.
"Mancarea se serveste de cele mai multe ori direct cu mana"
Suntem un grup de soldati "teristi" din UM 01866 Ploiesti si dorim sa va facem cunoscute conditiile mizere din unitate, conditii care se refera in special la servirea mesei, calitatea hranei si starea deplorabila a cantinei.
In conditiile in care ni s-a explicat de catre comandantul unitatii, col. V. Ostonschi, ca din cauza lipsei fondurilor nu ni se poate asigura necesarul complet de hrana (calorii), incercandu-se substituirea carnii din portii cu salam vechi si imputit, noi nu intelegem totusi de ce nu se poate face ceva in privinta salubrizarii cantinei.
Sobolanii misuna peste tot, gandacii la fel, tencuiala sta sa cada, painea care ni se da este veche si pe jumatate roasa de sobolani. Peste toate acestea troneaza un miros patrunzator de urina de sobolan, ca doar este teritoriul lor. Personalul cantinei nu este imbracat corespunzator, iar mancarea se serveste de cele mai multe ori direct cu mana. Ne exprimam pe aceasta cale ingrijorarea pentru sanatatea noastra. Credem ca in anul 2001 nu mai poti tine 240 de oameni in aceste conditii, cu povesti despre "servirea patriei", "indurarea cu darzenie a privatiunilor serviciului militar" etc.
Am apelat la aceasta modalitate ca pe ultimul lucru pe care-l mai putem face, dupa ce am raportat pe linie ierarhica oricui dorea sa ne asculte, dar fara a se lua nici un fel de masuri. Speram ca lucrurile descrise mai sus sa ajunga la urechile opiniei publice. Din motive lesne de inteles, noi fiind militari si temandu-ne de represalii, a fost imposibil sa gasim un voluntar care sa semneze aceasta sesizare.
Un grup de soldati, Ploiesti.
Statisticile despre suicid includ umilintele la "cauze necunoscute".
Chiar daca armata ii sperie pe foarte multi, cineva tebuie sa ajunga si acolo, unde va trebui sa suporte in continuare umilintele unora dintre liderii grupurilor de soldati. Pentru ca, cu siguranta, nu exista militar care sa nu fi auzit de aberatiile "veteranilor", despre acele refulari de personalitate care sa il aduca pe soldat la capatul nervilor. Cei mai slabi dintre recruti renunta la a mai lupta cu viata.
"Armata nu este factorul declansator al actelor suicidale. Timpul pe care tanarul il petrece in armata este scurt. Armata nu are timp sa isi puna amprenta in viata lui. Dovada este ca unii se sinucid doar dupa cateva zile. Adevarul este ca ei vin si incarcati cu diverse probleme din viata civila. Nu excludem nici anumite incalcari ale regulamentelor militare, dar acelea sunt putine. Nu reprezinta ponderea si, cu atat mai mult, factorul decisiv", a declarat col. Ion Cioloca, seful Sectiei "Investigatii Psiho-Sociale" din cadrul MApN.
S-au facut si statistici privitoare la sinuciderile recrutilor. Cifre, grafice seci care contabilizeaza, anual, fiecare viata intrerupta brutal.
Anii in care rata sinuciderilor in randul militarilor in termen a atins cote maxime au fost 1996 si 1997. Asa cum se poate observa in tabelul alaturat, specialistii au gasit anumite motivatii gesturilor sinucigase. Exista insa si rubrica "cauze necunoscute". Probabil ca aceasta include si ceea ce oficialii militari se feresc sa recunoasca. Relele tratamente, incalcari flagrante ale regulamentelor, umilintele si bataile indurate de catre soldati.
Motive 1996 (%) 1997 (%)
Saracie, datorii financiare 22,73 10,23
Necazuri, conflicte familiale 22,73 14,77
Deceptii sentimentale 4,55 6.82
Decesul unei persoane apropiate 4,55 3,40
Dificultati de adaptare 4,55 2,27
Dezgust de viata 0,00 3,40
Cauze necunoscute 40,89 59,11
