Rascrucea lui Ungureanu

Mihai Razvan Ungureanu este ca si uns director al SIE: propus de presedinte, are, dupa cum se pare, o sustinere confortabila si in parlament. Astfel, o institutie esentiala pentru politica externa a tarii revine la normal. E greu de spus ce anume      l-a facut pe presedinte sa tina opt luni postul vacant, dupa plecarea lui Claudiu Saftoiu. Cum a procedat si in cazul Externelor, cand demisionase Ungureanu. Ce-i drept, aici timpul i-a dat dreptate, nominalizarea lui Cioroianu, propusa de Tariceanu, dovedindu-se a fi cel putin hazardata. Acum, acceptand, dupa ce a fost tinut deoparte, ca reprezentant la SECI, sefia SIE, Razvan Ungureanu trece printr-o dilema. Care poate insemna redefinirea carierei sale. Plonjand in piscina spionilor, aceasta nu-i e chiar necunoscuta. Ca ministru de externe, a avut inerente si intense contacte cu institutia. Preluand-o, insa, situatia se schimba. Daca va incerca sa se impuna, sa aduca un suflu nou, generalii vor reactiona. Si nu au decat – vezi patania lui Saftoiu – sa-l ‘ajute’ sau sa-l lase sa greseasca. Daca va fi prea moale, atunci il vor manipula in voie, se pricep. Pe de alta parte, cantonandu-se fie si pentru inca o legislatura la SIE, tanarul diplomat isi obstaculeaza revenirea la Externe. Intr-un fel e privit in multe cancelarii occidentale un ministru cult, politician agreabil, promitator, in alt fel, cu circumspectie, unul trecut prin spionaj. O profesie de care diplomatia se serveste, dar nu inseamna ca o si iubeste.

Intr-un moment in care diplomatia romaneasca duce la varf o acuta lipsa de profesionisti autentici, iar ministrul Cioroianu sare din gafa in gafa, probabil ca readucerea lui Ungureanu in Aleea Alexandru, de unde a plecat ca urmare a pagubitorului conflict Cotroceni – Victoria, ar fi fost solutia lucida si oportuna.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE