Experiment: Cum se răspândește coronavirusul în sufragerie, când vin prietenii la tine în vizită

Spaniolii au publicat la sfârșitul lunii octombrie, o prezentare generală a probabilității de infecție în trei scenarii de zi cu zi, pe baza măsurilor de siguranță utilizate și a duratei expunerii.

În sufragerie

Adunarea socială într-o cameră de zi:

Șase persoane se reunesc într-o casă privată, dintre care una este infectată cu COVID-19. Aproximativ 31% din focarele de coronavirus înregistrate în Spania sunt cauzate de acest tip de adunare, în special între familie și prieteni.

După patru ore fără măsuri de siguranță:

Indiferent dacă respectă distanțarea socială, dacă cele șase persoane petrec patru ore împreună vorbind tare, fără a purta o mască de protecție într-o cameră fără ventilație, cinci se vor infecta, conform modelului științific explicat în metodologie.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Se folosesc doar măști de protecție:

Dacă sunt purtate măști de protecție, patru persoane sunt expuse riscului de infecție. Măștile nu vor preveni infecția, dacă expunerea este prelungită.

Aerisirea spațiului și reducerea perioadei de timp:

Riscul de infecție scade sub unu atunci când grupul folosește măști de protecție, scurtează durata adunării la jumătate și ventilează spațiul utilizat.

COVID-19 se răspândește prin aer, în special în spațiile închise. Deși această boală nu este la fel de infecțioasă ca rujeola, oamenii de știință recunosc acum în mod deschis rolul jucat de transmiterea aerosolilor – mici particule contagioase expirate de o persoană infectată care rămân suspendate în aerul dintr-un mediu interior. Cum funcționează transmisia? Și, mai important, cum o putem opri?

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

În prezent, autoritățile sanitare au identificat trei vehicule de transmitere a noului coronavirus: picăturile mici generate de vorbire sau de tuse, care pot ajunge în ochii, gura sau nasul persoanelor care stau în apropiere; suprafețe contaminate (obiecte contaminate), deși Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA indică faptul că acesta este cel mai puțin probabil mod de a lua virusul; apoi, în cele din urmă, are loc transmiterea prin aerosoli – inhalarea particulelor infecțioase invizibile expirate de o persoană infectată care, odată ce au părăsit gura, se comportă în mod similar fumului de țigară. Fără ventilație, aerosolii rămân suspendați în aer și devin din ce în ce mai denși pe măsură ce trece timpul.

Respirând, vorbind și strigând

La începutul pandemiei, se credea că picăturile mari pe care le expulzăm atunci când tușim sau strănutăm sunt principalul vehicul de transmisie. Dar acum știm că strigatul și cântatul în spații închise, slab ventilate, pe o perioadă prelungită de timp, cresc riscul de contaminare. Acest lucru se datorează faptului că vorbirea cu voce tare eliberează de 50 de ori mai multe particule încărcate de virus decât atunci când nu vorbim deloc. Acești aerosoli, dacă nu sunt difuzați prin ventilație, devin din ce în ce mai concentrați, ceea ce crește riscul de infecție.

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

Oamenii de știință au arătat că aceste particule – pe care le eliberăm și în atmosferă atunci când respirăm pur și simplu și care pot scăpa de măștile de protecție purtate necorespunzător – pot infecta persoanele care petrec mai mult de câteva minute pe o rază de cinci metri a unei persoane infectate, în funcție de durata timpului și natura interacțiunii.

În primăvară, autoritățile sanitare nu au reușit să se concentreze asupra transmiterii aerosolilor, dar publicațiile științifice recente au forțat Organizația Mondială a Sănătății și Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA să recunoască acest lucru. Un articol din prestigioasa revistă Science a constatat că există „dovezi copleșitoare” că transmisia aeriană este o „cale de transmisie majoră” pentru coronavirus, iar
Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA observă acum că, „în anumite condiții, par să fi infectat pe alții care se aflau la mai mult de doi metri distanță. Aceste transmisii au avut loc în spații închise, care au avut o ventilație inadecvată. Uneori, persoana infectată respira greu, de exemplu, în timp ce cânta sau făcea exerciții fizice”.

Barul sau restaurantul

Focarele de coronavirus la evenimente și în unități precum baruri și restaurante, au reprezentat un număr important de contaminări în mediile sociale. Mai mult, au fost cele mai explozive: fiecare focar dintr-un club de noapte a infectat în medie 27 de persoane, comparativ cu doar șase în timpul întrunirilor de familie.

Unul dintre aceste focare de supra-răspândire a avut loc într-un club din orașul spaniol Cordoba, unde 73 de persoane au dat rezultate pozitive după o noapte. Oamenii de știință au analizat, de asemenea, un focar dintr-un bar din Vietnam, unde 12 patroni au contractat virusul.

Într-un bar cu capacitate redusă

În acest bar, capacitatea a fost redusă la 50%. Există 15 patroni și trei membri ai personalului. Ferestrele sunt închise și nu există ventilație mecanică.

După patru ore fără măsuri de siguranță:

În cel mai rău caz, dacă nu se iau măsuri, 14 dintre clienți vor fi infectați după patru ore.

Se folosesc doar măști de protecție:

Dacă măștile sunt utilizate în mod constant, riscul de infecție scade la opt cazuri noi.

Ventilația spațiului și reducerea perioadei de timp:

Dacă spațiile sunt ventilate, ceea ce se poate face cu o unitate de aer condiționat bună și timpul petrecut în bară este scurtat, există doar riscul ca o persoană să fie infectată.

Școala

Școlile reprezintă doar 6% din focarele de coronavirus înregistrate de autoritățile sanitare spaniole. Dinamica transmiterii prin aerosoli în sala de clasă se schimbă complet dacă persoana infectată – sau pacientul zero – este elev sau profesor. Profesorii vorbesc mult mai mult decât elevii și ridică vocea pentru a fi auziți, ceea ce înmulțește expulzarea particulelor potențial contagioase.

În comparație, un elev infectat vorbește doar ocazional. Conform ghidurilor Consiliului Național de Cercetare Spaniol, guvernul din Spania a recomandat ventilarea sălilor de clasă – chiar dacă acest lucru poate provoca disconfort în lunile mai reci – sau utilizarea unităților de ventilație.

Într-o clasă cu 24 de elevi

Cel mai riscant scenariu este reprezentat de o sală de clasă fără ventilație și cu profesorul – pacientul 0 – infectat.

După două ore fără măsuri de siguranță:

Dacă două ore sunt petrecute în clasă cu un profesor infectat, fără a lua măsuri pentru a contracara numărul de aerosoli, există riscul ca până la 12 elevi să se infecteze.

Se folosesc doar măști de protecție:

Dacă toată lumea poartă mască de protecție, numărul celor care ar putea fi infectați scade la cinci. În focare reale, s-a observat că oricare dintre elevi s-ar putea infecta, indiferent de distanța față de profesor, deoarece aerosolii sunt distribuiți aleatoriu în jurul camerei neventilate.

Ventilația spațiului și reducerea perioadei de timp:

Dacă sala este ventilată în timpul lecției, fie cu aer proaspăt, fie mecanic, iar clasa este oprită după o oră pentru a reîmprospăta complet aerul, riscul scade dramatic.

Pentru a calcula probabilitatea transmiterii între persoanele aflate în situații de „risc”, s-a folosit Covid Airborne Transmission Estimator dezvoltat de un grup de oameni de știință condus de profesorul José Luis Jiménez de la Universitatea din Colorado. Acest instrument vizează evidențierea importanței măsurilor care împiedică transmiterea aerosolilor. Calculul nu este exhaustiv și nici nu acoperă toate nenumăratele variabile care pot afecta transmisia, dar servește pentru a ilustra modul în care riscul de contaminare poate fi redus prin schimbarea condițiilor asupra cărora avem controlul.

În timpul simulărilor, subiecții mențin distanța de siguranță recomandată, eliminând riscul transmiterii prin picături. Ei se pot infecta în continuare dacă nu sunt aplicate simultan toate măsurile preventive posibile: ventilație corectă, scurtarea întâlnirilor, reducerea numărului de participanți și purtarea măștilor de protecție. Scenariul ideal, indiferent de context, ar fi în aer liber, unde particulele infecțioase se difuzează rapid. Dacă nu se menține o distanță sigură față de persoana infectată, probabilitatea transmiterii se înmulțește, deoarece ar exista și riscul de contaminare din picături – nu doar din aerosoli. Făcând lucrurile să pară și mai grave, chiar dacă există ventilație, aceasta nu este suficientă pentru împrăștierea aerosolilor dacă cei doi oameni ar fi apropiați.

Calculele prezentate în cele trei scenarii diferite se bazează pe studii privind modul în care are loc transmiterea aerosolilor, folosind focare reale care au fost analizate în detaliu. Un caz foarte pertinent în ceea ce privește înțelegerea dinamicii transmisiei în interior a fost o repetiție a unui cor în statul Washington, SUA, în martie. Doar 61 din cei 120 de membri ai corului au participat la repetiție și s-au făcut eforturi pentru a menține o distanță sigură și măsuri de igienă. Dar persoane necunoscute lor se aflau într-un scenariu de risc maxim: fără măști, fără ventilație, cântând și împărțind spațiu pe o perioadă prelungită de timp. În decurs de două ore și jumătate, o singură persoană infectată a transmis virusul către 53 de persoane. Unii dintre cei infectați se aflau la 14 metri distanță, deci doar aerosolii ar explica transmisia. Doi dintre cei care au luat virusul au murit.

După ce au studiat cu atenție acest focar, oamenii de știință au putut calcula măsura în care riscul ar fi putut fi atenuat dacă ar fi luat măsuri împotriva transmisiei aeriene. De exemplu, dacă s-ar fi purtat măști, riscul s-ar fi redus la jumătate și doar aproximativ 44% dintre cei prezenți ar fi fost afectați, spre deosebire de 87%. Dacă repetiția ar fi avut loc pe o perioadă mai scurtă de timp, într-un spațiu cu mai multă ventilație, doar doi cântăreți s-ar fi infectat. Aceste scenarii de răspândire accelerată par a fi din ce în ce mai importante pentru dezvoltarea și răspândirea pandemiei, ceea ce înseamnă că a avea instrumente pentru a preveni transmiterea în masă la astfel de evenimente este esențială pentru controlul acesteia.

Metodologie: a fost calculat riscul de infecție cu COVID-19 folosind un instrument dezvoltat de José Luis Jiménez, chimist atmosferic la Universitatea din Colorado și expert în chimia și dinamica particulelor de aer.

Oamenii de știință din întreaga lume au analizat acest estimator, care se bazează pe metode și date publicate pentru a estima importanța diferiților factori măsurabili implicați într-un scenariu de infecție. Cu toate acestea, precizia Estimatorului este limitată, deoarece se bazează pe numere care sunt încă incerte – numere care descriu, de exemplu, câte virusuri infecțioase sunt emise de o persoană infectată. Estimatorul presupune că oamenii aplică regula de distanțare socială de doi metri și că nimeni nu este imun.

Calculul se bazează pe o valoare implicită pentru populație, care include o gamă largă de măști (chirurgicale și de pânză) și o voce puternică, care crește cantitatea de aerosoli expulzați.

Urmărește-ne pe Google News