Romani in Triunghiul Mortii

„Nu sunt monstri si nici extraterestri”

Instructor de zbor si comandant de nava pe cursele externe ale Tarom, Petru Tamasdan are la activ 17.000 de ore de zbor. in 31 de ani a tinut mansa aeronavei peste 7.000.000 de kilometri, cam de 150 de ori circumferinta terestra. A studiat decenii la rand cauzele catastrofelor aviatice, incercand se descifreze enigmele care apar in aceste situatii.
„in Triunghiul Bermudelor nu sunt monstri si nici extraterestri, crede fostul pilot. E adevarat ca in zona apar periodic fenomene stranii, de o amploare inimaginabila care par a devora totul in cale. Dispar vapoare, iahturi, avioane civile sau militare. Parerea mea e ca toate acele probleme sunt provocate de fenomene turbionare, de tornade descendente. in cazul fenomenelor care se petrec in Triunghiul Bermudelor eu cred ca este vorba despre o combinatie de forte intre apa oceanului si masa de aer. Locul devine un generator de unde electromagnetice de diverse frecvente. Se produc zgomote puternice, terifiante (infra si ultrasunete de 150 de decibeli) cu efecte nocive asupra psihicului uman, asa cum o dovedesc si ultimele mesaje ale pilotilor pierduti in zona. Daca fenomenul ar fi imortalizat pe o pelicula, folosindu-se in acest scop un satelit geostationar, totul ar fi descris astfel: deasupra oceanului, la coordonatele 68 grade latitudine vestica si 27 grade latitudine nordica, se formeaza o tornada oceanica, pe care eu o numesc Tornada Descendenta „Sea Bermude”. Orice aeronava care intra aici nu prea mai are sanse de scapare.”
Unul dintre pilotii romani care au survolat „Triunghiul Mortii” este Tiberiu Paradescu, pilot pensionar in momentul de fata si vecin de bloc cu dl Ta-masdan. Cand cei doi se intalnesc isi amintesc vremurile de alatadata, se uita la poze si discuta, evident, despre Triunghiul Bermudelor.
„Am 13.000 de ore de zbor la activ si 16 ani de curse externe pe Boeing 707, ne spune fostul pilot Paradescu. Am trecut deseori prin Triunghiul Bermudelor, dar am fost norocos si am scapat nevatamat. Acolo sus ai impresia ca aparatura aeronavei innebuneste, nu mai raspunde la comenzi. Uneori ai iluzii optice, vezi soare peste tot sau ti se pare ca te afli mai aproape de sol. Una dintre senzatiile cumplite pe care pilotul le are este ca se afla in interiorul unei spirale uriase fara cap sau coada. Trebuie sa te increzi in simturile proprii, dar si psihicul o ia razna ca si aparatura de navigatie. Eu am redresat aeronava de fiecare data. Probabil am avut un inger pazitor deasupra mea. insa prieteni de-ai mei, piloti experimentati americani n-au fost atat de norocosi. S-a intamplat sa decolam in acelasi timp de pe aeroportul Kennedy, dar ajungeam la destinatie numai eu cu Boeingul meu si cei 189 de pasageri. Eu am iesit intotdeauna teafar din triunghi.”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE