«S-a îndrăgostit la fără frecvenţă, hălăduind prin grădini din vecini»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Plecat dintre noi la aproape 83 de ani, Jean Constantin a lăsat in urmă o lume intreagă, compusă din peste 80 de filme şi acel zambet numai al lui, sincer şi inconfundabil. În cartea “Omul care aduce... hazul”, apărută în anul 2000 la Editura Leda&Muntenia, autorul Jean Badea, cu care maestrul a colaborat la Teatrul Fantasio din Constanţa, a strâns întreaga viaţă a uriaşului artist.
Plecat dintre noi în urmă cu patru zile, Jean Constantin a lăsat în urma sa o mulţime de roluri memorabile şi tot atâtea regrete
Născut în 1927, la Techirghiol, Jean Cornel Constantin a terminat Şcoala numărul 3 din Constanţa (1934-1941), înscriindu- se apoi la cursurile Şcolii de arte şi meserii din Bucu-reşti, specializarea desen tehnic. Inutil însă. “Când a izbucnit războiul, Dumitru şi-a strâns în jur toţi copiii acasă, la Constanţa.
A fost cofetar, zidar, pantofar...
(...) Jean, un adolescent şturlubatic, îşi încercase forţele în câteva marafeturi (cofetar, ajutor de zidar, creator de modele de pantofi de pânză, cu talpă de plută, şi balonzaide... pentru care era invidiat în gaşcă). Se ţinea de şotii, şicana poliţiştii slabi de înger sau micii comercianţi şi pieţari, pe care îi păcălea sub masca
«inspectorului pentru preţuri şi calitatea produselor», povesteşte Jean Badea în cartea sa, amintind şi faptul că Jean era cunoscut şi ca un dansator de frunte al cartierului.
Între 1947 şi 1949, Jean era angajat la silozurile din port, ca docher, ajungând apoi chiar brigadier pe şantierul Bumbeşti - Livezeni, timp de 100 de zile. După munca pe şantier, a venit şi vremea stagiului militar, efectuat la Regimentul 9 grăniceri din Drobeta-Turnu Severin, acolo unde Jean s-a descurcat de minune, dovadă şi avansarea în grad până la funcţia de sergent-major. Lăsat la vatră în 1952, actorul devine şef al secţiei transporturi de la Electromontaj Constanţa şi şef al serviciului normare-salarizare de la IMUM Medgidia, cochetând în timpul liber şi cu activităţi în cadrul Ansamblului Artistic al Direcţiei Generale a Canalului Dunăre - Marea Neagră! Abia în 1957 câş-tigă prin concurs un post în colectivul secţiei de estradă a Teatrului de Stat din Constanţa, de care va rămâne legat trei decenii, până la pensie.
Prima nevastă: păpuşar în Galaţi
Tot din volumul “Omul care aduce...hazul” aflăm detalii şi din viaţa sentimentală a marelui dispărut. “Jean a răzbit prin trei căsătorii: cu Mioara Mocanu, mânuitoare de păpuşi din Galaţi, cu Nina Cocea, balerină la Fantasio, şi - din 1980 - cu Nina (n.r. - Elena) Petcu, sufleur la Teatrul Naţional din Bucureşti (n.r. - fosta soţie a regretatului Gheorghe Cozorici). (...) S-a mai îndrăgostit la fără frecvenţă, hălăduind voiniceşte prin superbe grădini din vecini!”, povesteşte cu umor prietenul Jean Badea.
| Jean şi Sergiu Nicolaescu, într-o discuţie despre teatru şi film | Alături de Ion Dichiseanu (dreapta), cu care Jean legase o strânsă prietenie şi în afara scenei |
«Cică n-am faţă istorică»
În cele 27 de filme de până astăzi, n-am avut încă un rol de anvergură, pentru că nu mi s-a dat. Am punctat doar câte ceva, făcând la nevoie pe vagabondul, pe escrocul, pe borfaşul, pe dezertorul... Cică n-am «faţă istorică», zic regizorii. Dar sper că, treptat-treptat, o să mă emancipez moral şi am să intru şi eu în istorie.
Fragment dintr-un interviu al lui Jean Constantin realizat de Valerian Sava în revista Cinema din 1975, nr. 10.
| Marele artist, împreună cu Gheorghe Visu (dreapta), într-una din ultimele lui apariţii, în serialul “State de România”, difuzat la PRO TV | La spectacolul aniversar “Frumosu de la Marea Neagră”, susţinut în această primăvară, Jean (medalion) a avut un succes uriaş |
A avut 3 surori botezate Anastasia. Toate au sfârşit tragic
Părintele actorului, Dumitru Jean, a lucrat toată viaţa în construcţii, în timp ce mama, Caliopi, “o grecoaică energică”, a dat naştere la nouă copii: Gheorghe, Ionel, Vasilchia, Nicu, Constantin, Elena şi trei fete botezate Anastasia, toate cu destin tragic. Prima s-a născut în 1929 şi a supravieţuit doar câteva luni, a doua a trăit doar doi ani, între 1931 şi 1933, iar a treia a murit la 36 de ani, în 1972.
Din punct de vedere al sănătăţii, Jean a suferit două infarcte miocardice, pe 8 martie 1988 şi pe 12 decembrie 1997. A mai fost internat, în stare destul de gravă, anul trecut, în iunie.
A locuit în podul Cazinoului din Constanţa!
Jean Badea povesteşte în cartea sa dedicată carierei şi vieţii lui Jean Constantin şi cum a ajuns acesta să locuiască în cea mai frumoasă clădire din Constanţa.
În podul Cazinoului din Constanţa, Jean Constantin avea o cămăruţă fără baie
“În anii ’50, pe când era angajat al Ansamblului Artistic al Casei de Cultură a Sindicatelor, neavând unde să stea, Jean Constantin primise o locuinţă, lipsită de grup sanitar, în podul Cazinoului con-stănţean. Pentru a depune gunoiul menajer şi a-şi face toaleta, artistul cobora la parter. Într- o dimineaţă, în holul principal,
actorul a fost surprins în... pijama de către o delegaţie oficială care inspecta edificiul propus să redevină cazinou. Un ştab de la Bucureşti a întrebat: “Cine e tovarăşul?”. I s-a raportat, cu respect, că e un artist amator, care, în lipsa altui spaţiu, locuieşte în podul Cazinoului”, rememorează Badea în rândurile cărţii “Omul care aduce... hazul”. Culmea e că, imediat, la solicitarea aceluiaşi şef comunist, Jean a primit un apartament în apropierea falezei, pe strada Cristea Georgescu, unde şi-a petrecut o bună parte din viaţă.
Show total la Bumbeşti-Livezeni
După război, în cele câteva luni în care a muncit ca brigadier pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, Jean Constantin s-a ocupat şi de latura artistică. Mai mult, formaţia de estradă a brigăzii a treia Constanţa, în care Jean era vioara întâi, a înregistrat un succes enorm în rândul muncitorilor, cucerind Marele Premiu la concursul artistic al ansamblurilor din şantier! După cum povesteşte Jean Badea, pe scenă se vedea silueta unui vapor, pe coşul căruia ieşea fumul de la ţigările consumate, la sugestia lui Jean, de patru brigadieri.
