Spre Chicago cu „Săgeata Albastră”. Cum arată călătoria spre Aeroportul Otopeni pe singura cale ferată construită după Revoluție
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
REPORTAJ. Linia Gara de Nord - Aeroportul Otopeni a atras, duminică, 13 decembrie 2020, mai mulți curioși și pasionați de trenuri și doar ceva oameni care aveau un avion de prins. Tinerii născuți la Revoluție văd cu ochii lor prima inaugurare de rută feroviară. Descriere: ruta are 19 kilometri, doar 3 kilometri fiind construiți în ultimii 31 de ani, e parcursă în 20 de minute, iar biletul costă 4 lei, dacă găsești de unde să îl cumperi.
Cuprins:
Duminică, într-o zi de 13 cu ghinion, nu au fost trei ceasuri rele, ci doar 30 de minute de întârziere pe noul tronson care leagă Gara de Nord de Aeroportul Otopeni.
Urmăriți reportajul VIDEO:
Veniți de dimineață pentru a se bucura de singura cale ferată construită în ultimii 33 de ani, călătorii sunt întâmpinați pe panoul de sosiri din Gara de Nord cu 30 de minute în plus pentru trenul care ar fi trebuit să ajungă la 8.15 la linia 9.
„Din cauza unor probleme tehnice neprevăzute, se înregistrează mici întârzieri în circulația trenurilor pe ruta directă Gara de Nord - Aeroport”, anunță sec un comunicat al CFR. Însă, „micile întârzieri” sunt mai lungi decât durata călătoriei propriu-zise. E un început.
Ultima linie ferată a fost inaugurată în 1987, între Băbeni și Alunu
„Ar trebui să aibă întârziere și avioanele”, îngână un călător, mai degrabă amuzat de situație decât deranjat. E pasionat feroviar, un hobby de o seriozitate seculară și ramificată în toată lumea. Pasionații noștri au urmărit trenurile, tunelurile, dar în privința noilor destinații au postit. Căci ultima inaugurare a unei căi ferate a avut loc în 1987.
<strong>Atunci, autoritățile comuniste au terminat ultimul tronson al liniei care leagă localitățile vâlcene Băbeni și Alunu, parcursă acum doar de vagoanele încărcate cu lignit, căci cursele de călători au fost sistate în 2014.</strong><br>
Întârzierile nu sunt singurele probleme matinale din Gara de Nord. Ruta este operată non-stop de 42 de trenuri ale celor de la CFR, Regiotrans și Transferoviar.
Dar dacă ești turist și nu ai idee de acest detaliu, s-ar putea să te învârți ceva timp prin Gara de Nord.
Pe panoul de plecări-sosiri, cei doi operatori privați nu sunt anunțați cu numele lor. La casele de bilete nu se vând bilete decât la trenurile CFR. În automatele de bilete nu apar decât cursele operate de CFR.
Călătorii sunt conectați parțial la informație
Singurul indiciu cu privire la cursele exacte este un panou așezat pe-o laterală a biroului de informații al Gării de Nord. Ne-am dezobișnuit să inaugurăm, iar de comunicat n-am știut niciodată.
<strong>Poți să cumperi bilete direct din tren la operatorii privați, dar acest lucru nu e menționat nicăieri. Site-urile Regiotrans și Transferoviar sunt doar în limba română. </strong><br>
Iar opțiunea de a achiziționa bilet online pentru cursa spre aeroport nici măcar nu a funcționat duminică pe site-ul celor de la Regiotrans.
Prețul unui bilet spre Otopeni este de 4 lei la toți cei trei operatori. Cu câțiva bani mai scump decât o călătorie pe linia expres a RATB-ului către aeroport.
E și mai ieftin decât biletul pentru fosta cursă care făcea legătura feroviară dintre aeroport și oraș. 7,5 lei plăteau călătorii pentru a fi lăsați în mijlocul câmpului, în halta PO Aeroport. De acolo, un microbuz îi culegea și îi aducea la Terminalul Plecări. Acum, progresul este indiscutabil, ajungi în stația lipită de aeroport.
Pentru generația lor e prima inaugurare de linie ferată
Azi, toți călătorii de pe peron sunt români. La 9.38, pleacă din gară „Săgeata Albastră” a celor de la CFR. Asta deși ora trecută pe bilete e 9.10. În cele două vagoane sunt sub 20 de persoane. Doar o mamă și cei doi copii ai ei au un avion de prins, spre Chicago, via Europa.
„Dacă aveam tren la oră fixă, evident că nu era tocmai ideal”, spune femeia despre întârzierea de 28 de minute cu care a plecat trenul din Gara de Nord.
În spatele conductorului, zece băieți privesc curios cum trenul încalecă șina ferată. Sunt pasionații de trenuri care merg prin toată țara pentru a filma locomotive. Cei mai mulți dintre ei sunt elevi, iar pentru ei e o experiență unică, căci părinții erau de vârsta lor când a fost construită ultima linie ferată din România.
Din cei 19 kilometri spre aeroport, doar 3 au fost construiți după 1989
În 1987, autoritățile comuniste se lăudau cu 41 de kilometri de cale ferată nou-construită, atât cât are tronsonul Băbeni-Alunu. Acum, copiii democrației trebuie să se mulțumească doar cu cei 19 kilometri ai rutei directe spre aeroport. Iar 16 existau dinainte de Revoluție.
<strong>Nou-construită e doar o linie unică de 3 kilometri, care începe undeva după Mogoșoaia (în zona haltei Odăilor) și se termină în gara modernă de la Otopeni.</strong><br>
Când sunt întârzieri ca duminică dimineață, trenurile se opresc și așteaptă ca porțiunea de linie unică să se elibereze. Așa că și cursa de 20 de minute devine una de 30. E un început.
O singură oprire, la Mogoșoaia
De-o parte și de alta a căii ferate sunt munți de gunoaie, case abandonate și patinoarul lui Ion Țiriac. Doar ultimul a amenințat existența noii căi ferate, căci magnatul a dat statul în judecată înainte de a pica la o înțelege la începutul anului cu Guvernul Orban.
Ministrul transporturilor i-a promis în ianuarie că va construi o stație și la patinoarul său din Otopeni. Dar, pentru moment, trenurile nu opresc pe parcurs decât la Mogoșoaia.
Pasionații feroviari își scot din buzunare telefoanele și le asmuțesc spre geamuri când trenul se urcă pe viaductul de un kilometru jumate, care în cel mai impresionant loc trece peste DN 1.
Am ajuns la aeroport
La 10.07, „Săgeata Albastră” se oprește în gara cu copaci artificiali și plafon de sticlă. Aici, panoul anunță și numele operatorilor privați Regiotrans și Transferoviar.
Însă, și aici lucrurile sunt la început. Pe peron sunt două automate de bilete, unul funcțional al CFR și unul nefuncțional al Transferoviar. Vizavi, ecranul ghișeului de informații devine negru de fiecare dată când îl atingi. Panourile plecări-sosiri sunt doar în limba română. Liftul nu funcționează.
<strong>Călătorii ies din gară direct în ploaie, căci culoarul de grinzi metalice care face legătura cu terminalul sosiri nu este încă acoperit. Iar la baie, dozatorul de săpun cu senzor nu merge nici el, căci n-are baterii. </strong><br>
Dar măcar este apă caldă la robinete, direct din boilere. Noroc că aeroportul nu e în Capitală.
La întoarcere, problema întârzierilor se remediază. Trenul Transferoviar pleacă la ora din program, 11.11 și ajunge în 25 de minute la Gara de Nord.
Pasionații feroviari se plâng de materialul rulant învechit pus pe noua șină de Transferoviar. Operatorul privat are două foste vagoane occidentale, care au fost modernizate, dar sunt extrem de zgomotoase, și un automotor din anii ‘80. În vreme ce CFR și Regiotrans operează silențioase „Săgeți Albastre”. Pe cer sunt doar câteva avioane. E un început.
