Scaun cu rotile tras de caine
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un maidanez cu suflet mare isi poarta prin tot orasul stapanul tintuit intr-un scaun cu rotile. Viorel Gabor l-a gasit pe Azorel langa tipografia unde lucra. Maidanezul de trei saptamani cauta pe cineva care sa aiba grija de el. Un an mai tarziu, rolurile s-au inversat. Patrupedul a ajuns sa-si ingrijeasca stapanul lovit de boala, cu piciorul amputat.
Plange ca un copil. Ii este greu sa povesteasca prin ce trece. Un lucru il repeta la nesfarsit: candva, nu cu mult timp in urma, era un om perfect sanatos si pe picioarele lui. Acum, singura lui posibilitate de deplasare este scaunul cu rotile.
Inainte de nenorocirea care l-a lovit, in calea lui Viorel Gabor a aparut Azorel, un maidanez pursange, cum ii place sa-si numeasca prietenul patruped. Un catel inteligent, care a inteles nevoile stapanului si se straduieste sa-l ajute. "Am descoperit, intamplator, ca-mi poate fi de mare ajutor. Azorel a simtit suferinta mea si nu implinise un an cand mi-a aratat ca ma poate ajuta. Eram pe strada si l-am legat intamplator de scaunul cu rotile, sa nu fuga aiurea. N-a avut stare si a inceput sa traga de carucior. Nu s-a chinuit deloc sa puna in miscare scaunul si a inceput sa ma poarte pe unde voia el. Mi-am dat seama ca ma poate ajuta la deplasare si nu a trebuit decat sa-l dresez un pic, sa-l tin in frau, pentru ca altfel alearga cu mine pe unde apuca. Dar a invatat repede si acum este foarte ascultator. Suntem o echipa, nu m-a dezamagit niciodata", spune, cu mandrie, Viorel.
Desi stapanul lui si scaunul cu rotile cantaresc la un loc aproape 100 de kilograme, Azorel nu da semne de oboseala niciodata. "Daca a ar fi dupa el, m-ar trage pana i-ar plesni inima. Eu il opresc din cand in cand sa se mai odihneasca, dar e fara stare. Cateodata si alearga, iar eu trebuie sa franez, ca altfel se sugruma, sarmanul", spune invalidul. Catelul nu lasa nici un strain sa se apropie de stapanul lui. "E foarte suspicios atunci cand cineva vorbeste cu mine. Il miroase atent si e cu ochii tinta pe miscarile mainilor. Odata, chiar mi-a muscat un prieten, crezand ca-s in primejdie. De asemenea, ma ajuta sa-mi fac loc pe strada. Inainte sa umblu cu el, claxonam cand eram in aglomeratie. De cand ma trage Azorel, oamenii imi fac loc pe strada si se uita foarte mirati", isi lauda Viorel catelul.
"Tot necazul a pornit de la o batatura la picior. Am taiat-o, iar patru zile mai tarziu am fost in coma la spital. Am facut o infectie care s-a propagat in organism. Singura sansa a fost amputarea piciorului, pentru a nu se extinde infectia", isi aminteste cu amaraciune aradeanul. In august anul trecut, cand a fost operat, medicii au descoperit ca pacientul lor are si diabet in stare foarte avansata. Acum, Viorel e dependent de insulina, pe care si-o injecteaza de trei ori pe zi. Nici nu mai vede bine, iar piciorul drept este afectat de tromboflebita si nu se poate sprijini pe el. S-a acomodat greu cu viata in scaunul cu rotile, dar se considera puternic si va supravietui. Si-a cumparat o proteza, pe care spera sa o poarte cat de curand. Asta numai daca analizele la piciorul drept vor iesi bine, dupa nenumarate tratamente. Pana atunci, Azorel este piciorul lui lipsa.
Dupa 1990, Viorel Gabor a lucrat ca detectiv particular, fiind angajat si ca paznic de noapte la Tipografia Mediagraf. "A fost o meserie foarte palpitanta, am avut cazuri interesante. In general, descopeream diferite persoane cautate de oamenii care ma angajau. Odata, trebuia sa dau de urma unui hot ce a furat substante chimice in valoare de 60.000 de marci germane de la o firma privata. Am renuntat la caz pentru ca imi lua foarte mult timp. Ajungeam sa nu mai dorm acasa decat o data pe saptamana", isi aminteste Viorel. Pasiunea de-o viata a fostului detectiv este lectura, romanele sale preferate fiind semnate de Agatha Christie. Detectivul pe care l-a luat drept model, Colombo, n-a fost creat insa de marea scriitoare.
O zi din viata lui Viorel ar fi tare plicticoasa daca acesta nu i-ar avea alaturi pe catelul Azorel si pe motanul Lulu. Pisoiul i-a fost furat, dar, dupa o luna de zile, acesta a reusit sa gaseasca drumul spre casa. Lulu si Azorel nu par a fi din rase dusmane, pentru ca se simt foarte bine impreuna. Stapanul lor spune chiar ca Azorel a avut o luna foarte grea cand Lulu a lipsit. Viorel e casatorit, dar sotia lucreaza in Israel, reusind astfel sa-l ajute cu bani. Locuieste singur, putinii oameni care-i trec pragul fiind cativa prieteni si femeia care ii face curatenie.
La varsta de 11 ani, Viorel a avut o viziune care i-a marcat viata. "Eram intr-o alta lume, linistita, plina de culori si in care te simteai implinit. Acum cred ca a fost Raiul. Desi pare greu de crezut, iar unii ma vor crede nebun, in viziunea mea ceva mi-a spus ca viata-mi va cunoaste o cotitura in anul 2000, dar ca lucrul acesta nu trebuie sa ma sperie. Atunci n-am inteles sensul vorbelor, dar cu timpul mi-am dat seama ca se va intampla ceva. Evident, nu m-am temut, pentru ca ceea ce ti-e dat, tot se intampla".
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
